Asteptari mari, dezamagiri si mai mari.

Asta, dragul meu, a fost una dintre relatiile acelea in care am suferit pe tot parcursul acestei incercari de a te desprinde de lumea ta in care totul doare.
 In prima zi mi-ai parut asa de fragil incat mi-a fost teama sa te contrazic; am vrut sa-ti arat ca pot lasa de la mine si ca in compania mea poti fi tu cu adevarat, copilaros, sincer.. m-am oferit cu totul tie, sperand inca de la inceput ca tu nu esti un oarecare venit de nicaieri; am simtit ca tu vei fi marea mea iubire sau marea mea lectie de viata; ai fost cate putin din ambele.
 Mi-ai fost durere si alinare.
 Au fost momente in care te-am simtit mai aproape decat am simtit pe oricine altcineva; momente in care imi imaginam ca esti prietenul perfect pe care mi l-am dorit intotdeauna si nu l-am avut niciodata; momente in care erai singura mea scapare din universul asta care-mi parea absurd si necunoscut; momente in care m-am increzut in tine mai mult decat era nevoie; momente in care aveam sufletul inghetat, iar tu cu un singur zambet mi-l dezghetai; momente in care voiam sa fug departe, sa las totul balta, sa uit de toti si de toate, sa ma refugiez intr-un loc numai al meu, iar tu ma strangeai in brate si-mi dadeai putere sa sper la o zi de maine mai buna.
 Momente ca astea, alaturi de tine, mi-au dat aripisa zbor si, in acelasi timp mi le-au taiat cand eram deje in aer, la mare altitudine.
 Ai fost ca ambalajul de la ciocolata; eu eram continutul; ambalajul si continutul formau legatura solida dintre mine si tine; mi-erai ca un invelis protector care nu asa orice lucru sa patrunda dincolo de tine, in locul unde eu eram fericita. Pacat ca ai fost un ambalaj mult prea slab; la primul atac ai pus armele jos si ai fugit; nu te-ai simtit in siguranta cand ceva sau cineva ti-a invadat spatiul ci te-ai simtit in pericol. M-ai lasat continut gol, fara aparare si protectie. In ciuda faptului ca mi-ai promis ca vei fi aici pentru mine, mult timp..
 Ai ramas inca, singurul meu refugiu; mi-e teama sa-mi iau adio de la tine pentru totdeauna; mi-e teama ca ma voi pierde pe mine. Stiu ca nu-ti pasa;
La sfarsit se spune adevarul, iar tu ai respectat aceasta lege a firii.
La despartirea noastra mi-ai demonstrat ca, defapt niciodata nu ti-a pasat cu adevarat; doar imi dadeai senzatia ca iti pasa.
Am ramas un o prost si nefericit, cu multe intrebari fara raspuns.
 
Au fost zeci de promisiuni si promisiuni au ramas.