Am fost aici mereu.

(c) stii bine, atunci cand ma strigai, eram aici
atunci cand ti-era rau, eram aici
atunci cand plangeai, eram aici
atunci cand te simteai singur, eram aici
atunci cand tanjeai dupa iubire, eram aici
atunci cand aveai nevoie de o imbratisare, eram aici
atunci cand voiai sa vorbesti cu cineva despre cum te simti, eram aici
atunci cand voiai sa iesi sa iei aer, eram aici
atunci cand nu aveai cu cineva vorbi, eram aici
atunci cand nu avea cine sa te urmeze, eram aici
atunci cand seara pe drum te simteai singur si voiai sa suni pe cineva, eram aici
acum dragule, am vazut ca-ti pare rau dar nu mai sunt aici pentru tine pentru ca am obosit sa fiu a cincea roata la caruta

Nu-mi mai spune nimic.

(c) nu-mi mai spune ca m-ai iubit
nu-mi mai spune ca ti-a pasat
nu-mi mai spune ca voiai sa ma iubeste pana la infinit
nu-mi mai spune ca eram totul pentru tine
nu-mi mai spune ca eu eram singur care-ti facea zilele mai frumoase
nu-mi mai spune ca eu eram singura care atunci cand te trezea din somn nu te enerva ca nu te-a lasat sa dormi pana la ce ora ai fi vrut tu
nu-mi mai spune ca eram soarele tau si fara mine nu poti trai
nu-mi mai spune ca ai nevoie de mine cum are nevoie pamantul de apa pe timp de seceta
nu-mi mai spune nimic, stii de ce ? pentru ca am renunat sa mai cred o iota din ce spui si sunt deja plecata pe termen nedeterminat si nu vreau sa ma mai intorc

Resemnari la sfarsit de an.

(c) Da, a fost vina mea. A fost vina mea ca am avut incredere in tine; a fost vina mea ca ti-am oferit alte si alte sanse; a fost vina mea ca te-am iertat de fiecare data; a fost vina mea ca te asteptam ore in sir in frig; a fost vina mea ca nu ti-am refuzat nimic; a fost vina mea ca te faceam sa te simti bine si fara sa ma dezbrac; a fost vina mea ca nu am renuntat la tine nici cand uitai de mine zile la rand.
A fost vina mea.

Fara regreteee.

(c) - Ai prefera sa-l ierti sau sa-l uiti ?
- Sa-l uit ar insemna sa traiasc toata viata cu constiinta plina de urmarile greserilor lui care s-au intors asupra mea. Sa-l iert ar insemna sa-i dau sansa sa ma raneasca din nou doar pentru ca nu i-a reusit din prima.
- Deci ?
- As prefera sa-i spun ca sunt obosita psihic si ca voi disparea pentru o perioada nedeterminata de timp.
- Si crezi ca i-ar pasa ?
- Macar s-ar simti putin vinovat si din cand in cand isi va aduce aminte de prostuta aia care a stat 7 luni dupa fundu' unuia ca el..

Sfarsit de capitol.

(c) - M.ai iubit, nu ?
- Nu stiu.
- Oricum, in final ne-am ranit amandoi.
- Nu, tu m-ai ranit.. tu de ce te-ai simti ranit acum ?
- M-am ranit ranindu-te pe tine.
- Macar atunci ai stiut cu adevarat ca viata nu-i roz si ai mai suferit si tu.
- Da, poate sunt doar un visator si-atat.

Ochii care nu se vad, se asteapta.

(c) cand iti va fi greu sa mergi mai departe si vei crede ca lumea ta se sfarseste, sa nu pleci capul in jos pentru ca, iubire, ochii aia frumosi trebuie sa priveasca in toate partile
si pentru ca va gasi toate raspunsurile;
sunt langa tine oricand, oriunde, chiar daca nu ma vezi
o parte din mine e la tine; priveste cerul, in momentul ala fi sigur ca-l voi privi si eu

Dulce durere.

(c) pentru ca tu ai fost dulcea mea durere
pentru ca tu ai fost tristetea mea vesela
pentru ca tu ai fost ura mea iubita
pentru ca tu ai fost placuta mea dezamagire
pentru ca tu ai fost acolo ascultandu-mi fiecare aberatie, in miezul zilei, in plina canicula a verii
pentru ca tu ai fost acolo sa-mi spui ca vor veni si zilele placute in curand
pentru ca tu ai fost acolo cand am cazut si mi-ai intins o mana
pentru ca eu am fost cea care te-a iubit mai mult decat ai meritat

Resemnare !

(c) - Plec.
- Unde?
- Nu stiu, am obosit sa ma comport ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
- Si cand te intorci?
- Cand o sa ma vindec de tot.
- Sper sa se intample curand..
- Nu stiu, un suflet ranit si abandonat nu se vindeca usor..

Iubiri clandestine.

(c) - L.ai iertat de multe ori?
- L.am iertat intotdeauna, pentru ca intotdeauna gresea.
- E om, face greseli.
- Da, cu totii facem, dar el abuzeaza de regula asta.
- Mai dai o sansa.
- Adica sa-mi mai dau inca un glont pentru ca nu m.a nimerit data trecuta?
- Asa vezi tu lucrurile?
- Eu vad lucrurile asa cum sunt, eu nu le diminuez si nici nu le infrumusetez.
- Atunci uita.l
- Si asa, odata cu el apun si eu..
- Face parte din tine?
- Da, impreuna formam in intreg..
- Si ce faci atunci?
- Iubesc.. pentru ca intr-un final, asta inseamna sa iubesti, sa suferi, sa plangi, sa urli si sa te sting usor alaturi de cei pe care ii iubesti.

Ganduri nespuse.

(c) - Stii ce ma doare cel mai tare ?
- Ce ?
- Faptul ca intotdeauna am incercat sa-i gasesc scuze atunci cand uita ca trebuie sa iesim, cand uita sa ma sune, cand uita sa imi lase mesaj, cand se comporta indiferent, cand trecea pe langa mine cu prietenii lui si se facea ca nu ma vede, cand aveam nevoie de el si-mi spunea ca nu are timp, ca nu e acasa..
- Poate si el iti gasea tie scuze.
- El nu vorbea niciodata despre mine nimanui.

Sfarsit de capitool.

(c) La un moment dat te saturi sa muti muntii din loc pentru o persoana care nu ar misca o piatra pentru tine. E greu, cauti scuze cum ca n-ar fi vinovat, e tanar si nu stie ce vrea, dar.. pana cand ? Pana intr-un punct, punctul ala in care se umple paharul pana la refuz si iti ajunge.

Resemnari.

(c) - Il consideri perefect.
- Nu.
- De ce? Altele l-ar fi considerat perfect.
- Are un mare defect.
- Care ?
- Se trezeste sa-i pese de o persoana, fix cand simte ca o pierde.

Remediu pentru suflet.

(c) - Iti face placere sa-i scrii ?
- Nu i.am mai scris de ceva vreme..
- Cred ca deasta esti nelinistita.
- Poate.
- De ce nu incerci sa-i scrii ?
- Pentru ca ar citi scrisoarea fara niciunresentiment, ar ramane indiferent la primirea scrisorii exact asa cum a fost intotdeauna.
- Poate s.a schimbat.
- Mi.ar fi placut sa.l schimb eu.
- Si de ce nu ai facut.o la momentul acela?
- Am incercat si.. m.am dat batuta la jumatatea drumului. E complicat, e confuz..
- De ce nu ai incercat sa.l intelegi ?
- L.am inteles intotdeauna, doar ca.. poate e mai bine asa, poate nu ar fi bine ca el sa fie acel baiat perfect, fara defecte, care stie sa aprecieze ce are inainte sa piarda..
- Scrisul pentru tine e ca un medicament, asa.i ?
- Da..

Fara regrete.

(c) - De ce nu incerci sa-l ierti ?
- L.am iertat de atatea ori, am obosit..
- Dar il iubesti ?
- Dar il si urasc, in acelasi timp ?
- Iubire si ura.. nu prea merge!
- Mereu relatia noastra a fost bazat
- Cum ai rezistat ?
- La un moment dat m-am obisnuit.
- Iar el ?
- El domina partile negative, nici el nu credea ce zicea, nu simtea ce facea.. era lipsit de sentimente si asa e si acum.

a pe iubire si ura in acelasi timp, minciuna si adevar, dulcegarii si amaraciune..

Ceasul incercarii.

(c) - De ce nu lupti in continuare pentru el ?
- Nu mai pot.
- Cum adica ?
- Am luptat prea mult, am obosit sa lupt de una singura.
- Dar.. el nu lupta ?
- El nu are pentru cine sa lupte.
- Pentru tine.
- Eu nu reprezint nimic pentru el, de ce ar lupta pentru ' nimic ' ?
- E nepasator ?
- Mereu.
- De ce nu incerci sa vorbesti cu el despre asta?
- E nepasator, nu intelegi? Pe o ureche i-ar intra si pe cealalta i-ar iesi.
- E greu. Nepasarea lui te doare?
- Nepasarea lui ma consuma, ma preseaza, ma intristeaza, ma raceste si mai multe de oamenii din jurul meu, care.. nu au nici o vina..
- Iti versi supararea pe altii, deci ?
- Uneori da..
- De ce nu incerci sa ramai si tu indiferenta la toate lucrurile care au legatura cu el ?
- Mi.e teama ca il voi pierde de tot.. si odata cu el mai voi pierde si pe mine!
- Si preferi sa suferi cu el alaturi ?
- Da. Prefer sa super cu el alaturi, sa urlu, sa plang si sa ma sting putin cate putin, cu el alaturi.

Promisiuni la sfarsit de capitol.

(c) - Ti.e dor de el ?
- Nu fii stupida.
- Cum ? Nu inteleg.
- Normal, mereu imi va fi dor de el. Niciodata nu vei intelege, oricum.
- Inteleg acum.
- Nu, nimeni nu intelege.
- De ce crezi ca doar tie ti s-a intamplat asta ?
- Pentru ca doar eu am iubit nebuneste, cu toata fiinta; l-am iubit cum iubesc umbra-n zilele caniculare ale verii.
- E complicat..
- Nu, nu e deloc. Eu am complicat totul.
- De ce iei toata vina asupra ta ?
- Il iubesc, vreau sa se simta bine si cu mine dar si fara mine.
- Asta te face fericita ?
- In mare parte, da.
- Si el ce zice ?
- Nu vorbim.
- Aseara mi-ai spus ca te-a sunat.
- Da, ma suna des.
- Asta inseamna ca vorbiti.
- Nu, ii raspund din politete.. si nu vorbim.. doar ne intelegem din respiratii.
- E imposibil.
- Nu, in iubire nimic nu e imposibil.
- Fir.ar. Pana la urma, de ce nu vorbiti ?
- Pentru ca nu pot sa-i spun ce e in mintea mea cu adevarat, pentru ca mi-e teama sa discut despre trecutul nostru si sa clarific lucrurile, pentru ca mi-e teama ca-mi va intoarce vorbele sau ca-mi va reprosaceva..
- Nu vorbiti doar pentru ca tie iti este teama ?
- Da, e cam imposibil sa vorbim.
- Ai spus ca in iubire nimic nu este imposibil.
- Eu fac ca totul sa fie imposibil. Imi place.
- Iti place cand il vezi pe el fericit ?
- Da, ma bine-dispune.
- Dar tu nu esti fericita !
- Daca el e fericit, intelege ca si eu sunt.
- Dar el nu mai simte nimic pentru tine.
- Da.. dar.. i-am promis candva.. ca il sprijini mereu in toate deciziile pe care le va lua, il voi ajuta sa ajunga acolo sos si ca ii voi fi alaturi mereu indiferent de deciziile pe care le va lua..

Asteptari mari, dezamagiri si mai mari.

Asta, dragul meu, a fost una dintre relatiile acelea in care am suferit pe tot parcursul acestei incercari de a te desprinde de lumea ta in care totul doare.
 In prima zi mi-ai parut asa de fragil incat mi-a fost teama sa te contrazic; am vrut sa-ti arat ca pot lasa de la mine si ca in compania mea poti fi tu cu adevarat, copilaros, sincer.. m-am oferit cu totul tie, sperand inca de la inceput ca tu nu esti un oarecare venit de nicaieri; am simtit ca tu vei fi marea mea iubire sau marea mea lectie de viata; ai fost cate putin din ambele.
 Mi-ai fost durere si alinare.
 Au fost momente in care te-am simtit mai aproape decat am simtit pe oricine altcineva; momente in care imi imaginam ca esti prietenul perfect pe care mi l-am dorit intotdeauna si nu l-am avut niciodata; momente in care erai singura mea scapare din universul asta care-mi parea absurd si necunoscut; momente in care m-am increzut in tine mai mult decat era nevoie; momente in care aveam sufletul inghetat, iar tu cu un singur zambet mi-l dezghetai; momente in care voiam sa fug departe, sa las totul balta, sa uit de toti si de toate, sa ma refugiez intr-un loc numai al meu, iar tu ma strangeai in brate si-mi dadeai putere sa sper la o zi de maine mai buna.
 Momente ca astea, alaturi de tine, mi-au dat aripisa zbor si, in acelasi timp mi le-au taiat cand eram deje in aer, la mare altitudine.
 Ai fost ca ambalajul de la ciocolata; eu eram continutul; ambalajul si continutul formau legatura solida dintre mine si tine; mi-erai ca un invelis protector care nu asa orice lucru sa patrunda dincolo de tine, in locul unde eu eram fericita. Pacat ca ai fost un ambalaj mult prea slab; la primul atac ai pus armele jos si ai fugit; nu te-ai simtit in siguranta cand ceva sau cineva ti-a invadat spatiul ci te-ai simtit in pericol. M-ai lasat continut gol, fara aparare si protectie. In ciuda faptului ca mi-ai promis ca vei fi aici pentru mine, mult timp..
 Ai ramas inca, singurul meu refugiu; mi-e teama sa-mi iau adio de la tine pentru totdeauna; mi-e teama ca ma voi pierde pe mine. Stiu ca nu-ti pasa;
La sfarsit se spune adevarul, iar tu ai respectat aceasta lege a firii.
La despartirea noastra mi-ai demonstrat ca, defapt niciodata nu ti-a pasat cu adevarat; doar imi dadeai senzatia ca iti pasa.
Am ramas un o prost si nefericit, cu multe intrebari fara raspuns.
 
Au fost zeci de promisiuni si promisiuni au ramas.

Infinitul ne apartine .

(c) Ne-am asezat pe banca rece, in locul in care ne-am intalnit prima data. Parea dezamagit si mi-a fost teama sa-l privesc in ochi. Si-a arcuit buzele cu scopul de a spune ceva; l-am privit imediat insistent si si-a apasat buzele reci peste ale mele. Mi-a zambit apoi iar ochii lui imi faceau semne disperate sa spun ceva.
- Mi.a fost dor de.. tine !
Mi-am pus palma in palma lui si am asteptam sa spuna ceva, orice . A evitat sa ma priveasca . Mi-am calcat pe orgoliu .
- M.am simtit lipsita de ratiune cat timp nu ai fost aici; aveam tendinta sa cred ca am citit despre tine in carti, nici de cum ca te-am intalnit si esti real; urla un dor cumplit in mine pe care nu puteam sa-l stapanesc . Simteam nevoia sa-mi impreunez mana cu mana ta; aveam nevoie disperata sa-si simt mainile in jurul taliei mele. Simteam nevoia sa-i vorbesc, sa-ti scriu, sa-ti cant. Mi-era greu sa ma uit macar la tricoul tau; imi era si mai teama sa-l ating; simteam ca te ating pe tine si odata cu asta simteam ca nu ar trebui sa-ti mai dau drumul; intr-un final il trageam repede si-l duceam la piept; il strangeam si incepeau sa mi se prelinga lacrimi pe obraji. Nu stii cat mi-ai lipsit !
Privirea lui era una ingrijorata. A venit inspre mine si m-a strans in brate; mi-am pus deasemeni bratele in jurul gatului sau si am inceput sa plang. Mi-a dat drumul si mi-a luat barbia intre maini. Si-a apasat buzele rozalii si reci peste ale mele si ne-am furat respiratii pret de mai multe clipe .
- Esti bleaga ! Am nevoie de tine cum are pamantul pe timp de seceta nevoie de am ! N-am incetat nici o clipa sa te iubesc !

Dreams .

(c) Mi-as dori sa petrec o zi si o noapte in tren. Simplu.
As avea multe de scris, iar drumul care ma duce inapoi in copilarie, drumul spre tara, ma inspira instantaneu.
La dus. Caci la intors ma cuprinde o tristete care rascoleste in mine si persista, si persista.. si persista ...
Si as sta toata ziua intr-un tren. M-as plimba cu un caiet si un pix si as primi efectiv un strop de imaginatie.
As scrie despre mine, despre un - el - , despre oameni, despre iubire, despre copilarie, despre viata, despre trecut, despre dor, despre tacere, despre gesturile mici, mai mari ca orice gest . Ar fi perfect, eu m-as simti un om implinit.. si deja.. am scris despre ce mi-as dori sa scriu in tren.. haha, sunt.. aproape un sfert implinita . :)

E ceva ce am trecut pe lista mea de lucruri de facut in aceasta viata. Astept cu nerabdare inca, acest moment ...

Skinny Love .

(c) Nu stiu sigur de ce imi e teama.. cred ca mi-e teama sa nu-l pierd, sa nu-l ranesc, sa nu-l supar, sa nu-l pun in situatii jenante.. nu stiu sigur .
Insa stiu asa de sigur ca il iubesc, oh cat il iubesc... habar n-am cat, mai mult decat pe mine.
Imi e teama ca voi face ceva gresit.
Il iubesc; nu as vrea sa-l pierd si pe el.
Am pierdut atatea persoane in ultima vreme incat la un moment mi-e teama ca ma voi pierde chiar si pe mine. Le-am iubit si nu neg ca inca le mai iubesc. Au fost persoanele care m-au ajutat intr-un fel sa devin cate ceva din ceea ce sunt astazi; m-au sprijinit .
 
Mi-e teama ca nu pierd iar persoanele de care m-am atasat si care au dat un strop de fericire vietii mele. De la atatea pierderi ma simt deja destul de rau dar incerc sa nu-i ranesc si pe cei din prezentul meu care dupa atatea inca mai tin la mine .
Mi-e teama in unele momente chiar si de mine.
Mi-e asa de teama de lucrurile pe care as putea sa le fac cand starea mea de neliniste persista; imi e teama ca reactionez la nervi, iar apoi nu mai pot schimba nimic . Am ranit destul si inca nu m-am saturat .
As vrea sa-mi calc al naibi' orgoliu si sa-i dau drumul intr-o prapastie, imi e asa rau cu el; nu stiu, ma hranesc cu el si totusi nu-mi aduce decat probleme . As vrea sa fug, sa-i iau in brate pe toti, sa tip de bucurie, sa-i fac pe toti sa rada odata cu mine, sa-i fac sa zambeasca, sa las de la mine, sa-i fac fericiti .
Dar ... orgoliul ma tine legata si impune ca nu e ok sa fac asta .
Nu-mi e ok asa .
Ii iubesc pe toti, chiar si pe cei care m-au ranit si pe cei care ma urasc si pe cei care ma vor rani . Pe toti .
Am pus armele jos si mi-am ranit orgoliul : VA IUBESC !

This is the end .

(c) Am ajuns la final, clar asta e sfarsitul; se poate vedea cu ochiul liber, e mai vizibil ca oricand.
A venit la pachet cu reprosuri si durere. E altfel de cum ma asteptam sa fie; e mai dur, mai rece, defapt e mai real.
E hotarat sa ma distruga complet, sa-mi ia tot ce mi-a mai ramas si sa-mi dea vant intr-o prapastie abrupta fara nici un fel de remuscari.
- Sunt prea bun, copilo. Te fac sa nu simti asa tare cum doare asta; o voi face repede incat nici nu-ti vei da seama. Ai suferit prea mult si vreau ca macar acum sa-ti fie bine; esti sensibila si ... oh, tare-mi e ca esti mult mai afectata decat arati. stiu ca nu-ti e bine si tocmai deasta totul se termina aici. Imi e asa mila de tine, sincer. Mi-e mila ca daca te ating doar, urli de durere. Ai deja corpul plin de rani care inca nu s-au vindecat si nici nu cred c-o vor face prea curand. Esti slaba, ranesti ce iubesti si iubesti tocmai ceea ce te raneste.
 N-am stiu ca finalurile au glas.Stiam doar ca vin pur si simplu si te iau intr-o calatorie pe o perioada nedeterminata, poate o sa-ti revi si te intorci printre dragii de ei care te-au ranit si te-au umilit, sau n-o sa te mai intorci niciodata si-i vei privi pe toti de undeva de sus cu aerul de " sper ca-mi simti lipsa, straine ! "
 E nedrept sa judec orice fiinta care m-a umilit, m-a ranit sau m-a inlocuit. Nu sunt in stare sa-i judec pentru ca niciodata nu i-am cunoscut cu adevarat; mi-e teama de orice tine de ei si sper ca-mi vor duce dorul si peste ani de zile, intr-o zi racoroasa ci mohorata de toamna, se vor opri intr-un parc pustiu si-si vor reaminti de fata aia timida, prostuta, intelegatoare si de obicei trista, iar o lacrima se v-a rostogoli usor pe obrazul lor.

- Am dat totul si n-am avut parte nici macar de un final fericit. -

Poate ma indoiesc de tot .

(c) Da ma, da, a fost iubire pe bune, bine ?
Poate tu m-ai invatat sa iubesc, bine ?
Poate cu tine pluteam spre paradis, bine ?
Poate tu imi dadeai aripi sa zbor, bine ?
Poate tu ma ridicai cand cadeam usor ca frunzele toamna, bine ?
Poate tu ma cufundai in fericire, bine ?
Poate tu ai fost AS-ul din maneca mea, bine ?
Asta voiai sa auzi ?! Asta ?!

si toate poate-urile, sa stii, nu au nici o urma de indoiala. simt doar pentru a-mi ascunde lacrimile si golul pe care-l am in mine......

Promisiuni incalcate de fiecare data .

(c) Deabia acum am realizat cat de distrusa sunt, cum absolut nimic nu ma mai poate afecta.
Dar cum ar putea inima sa gandeasca cand e asa plina de dezamagiri, e.. parca nu mai este. Si cu toata astea continua sa iubeasca persoane ce nu stiu sa iubeasca.
Of, inimioara, imi pare rau pentru toate certurile. Imi pare rau pentru toate visele spulberate, pentru toate vorbele aruncate-n vant. Pentru tradari. Pentru ura. Pentru minciuna. Pentru uitare.
Dar iti promit ca voi avea grija de tine, de mine..
Sau cel putin voi incerca.

You know .

(c) O stii, o stim cu totii. E fata aia timida care asteapta sa ii spui tu primul buna desi ea te observa prima dar se face ca nu te vede; e fata aia care iese in pauze doar sa vada cum esti, daca ti-e bine; e fata aia care intr-o zi, daca nu te vede sau nu-ti aude vocea intra in panica; e fata aia careia daca ii zici doar " miau " e in culmea fericirii; e fata care deseneaza inimioare in jurul numelui tau; e fata aia care si-ar dori sa treci mereu pe langa ea si sa o ciupesti de obraji; e fata aia careia ii place sa stea cu capul pe umarul tau in timp ce tu poti spune doar ' te iubesc ' ; e fata aia care ar vrea sa te tina de mana mai tot timpul; e fata aia care ar vrea sa-ti sara in brate; e fata aia care ar vrea sa stai cu capul in poala ei; e fata aia care-ar vrea sa stai amandoi pe plaja Vamii, tu poate fredonand ceva; e fata aia simpla, cam timida.. care te iubeste; o stii ?

Rememorez amintiri.

(c) " Iarta-ma pentru ca fac ceea ce fac. Iarta-ma ca nu-ti spun atat de des ca te iubesc, dar as vrea sa-ti arat, nu stiu.
Ma bucur foarte mult ca inca esti aici. Ma iubesti asa cu imperfectiunile mele.
Imi e teama de ziua-n care ne vom imbratisa pentru ultima data. Imi e teama sa nu te ranesc in vreun fel. Imi e teama sa nu spun ceva gresit. Imi e teama de momentul in care totul se va termina.
Dar acum e prezentul si n-as vrea sa-l las sa treaca neobservat.
Te iubesc, stii cum ?
Asa de mult omule, nu as putea sa-ti explic in cuvinte cum.
Nu stiu, am gresit si o sa mai gresesc. Nu o sa fiu omul perfect pe care poate ti l-ai dori, sunt doar acel om care te iubeste.
Sunt ok, nu sunt ok, nu ma faci sa ma simt ok.
E de ajuns sa-ti aud doar vocea si ma pot cufunda in visare.
Am simtit nevoia sa-ti spun chestiile astea nu stiu din ce motiv.
Te iubesc, sa nu uiti ! "

Vechi mesaj gasit intamplator, catre un fost - el - .
p.s. Chiar te-am iubit ! : )

Infinit.

(c) - De ce il iubesti asa de mult ? Chiar crezi ca merita ?
Am mai sorbit odata din ceasca de cafea fierbinte si am inceput sa palavragesc fara nici o ezitare.
- Nu stiu, sunt mult motive pentru care il iubesc. In ochii mei e perfect si nu am schimba nimic la el. Ma intelege asa cum nici macar nu ma asteptam, asa cum nimeni altcineva nu a putut sa o faca. Se limiteaza la vorbe dulci si se abtine cand vine vorba de lucruri nu chiar asa de roz .Ezita sa foloseasca cuvinte care m-ar putea rani. Nu i-am impus eu personal sa faca asta dar si-a dat seama cam cine sunt si ce am nevoie. Ma simt iubita si in siguranta in preajma lui si ma simt ca si cum as avea totul. Il am pe el, am tot. EL E TOTUL ! EL MERITA TOTUL !
- Il iubesti cam mult. Cam cat a umblat oare?
- Pentru ce sa umble?
- Pentru a gasi atata iubire intr-o fiinta atat de.. simpla!
- Fericirea e la fiecare colt, in lucrurile simple de care ne e cel mai teama.
- Cum il iubesti?
- Il iubesc cu n-am iubit pe nimeni, habar n-am.
- E diferit de ceilalti?
- E foarte diferit.
- E diferit in rau?
- E diferit in foarte bine. E perfect, intelege.
- Mai spune-mi despre el.. cred ca e un om deosebit daca vorbesti asa frumos de el.
- Este. Ma completeaza, stii cum? Uneori chiar imi e teama ca as putea sa-l ranesc; defapt mai mereu stau cu teama asta.. e mai perfect decat ma asteptam. Mi-as dori sa-i pot citi gandurile, sa stii. E asa de bleg cand incearca sa-mi spuna ca ma iubeste. Asta chiar ma bucura. M-as fi temut sa o spuna mult prea lejer. Se fastaceste si e asa de .. ok ? Da, ok, oh. Ma bucur sa stiu ca e bine. Nu stiu unde l-am gasit, jur, il caut de ani si nu-mi vine sa cred ca l-am gasit. Am cautat pe cineva care sa ma atraga mai intai de toate.. sufletul lui dar n-am gasit decat in carti; azi e al mei, eroul meu si ma cutremut la gandul ca o sa vina ziua-n care o sa-l pierd.
- Stii cum e, de ce ti-e frica nu scapi.
- Stiu, incerc sa ma controlez.
- Dar lui ii e teama ?
- Da, si lui ii e teama. Dar teama lui ma linisteste.
- Cum asa?!
- El e sigur ca intr-un final vor disparea toate indoielile si nu ne vom pierde.
- Chiar il iubesti.. dar pana cand?
- Azi, maine .. si intoatdeauna.

Am obosit sa-mi mai pese .

(c) - Ti-as spune atatea, ti-as explica totul, ti-as arata totul, ti-as spune totul. Totul, intelegi ? Dar spune-mi tu, are vreun rost ?
- Da.
- Aham, cea mai lunga explicatie, omg.
- Are ma, inteleg totul, crede-ma.
- Uite, eu am obosit sa lupt de una singura.
- Luptam impreuna.
- Nu, eu lupt pentru noi, tu stau cu mainile-n buzunar. Daca nu te simti atasat, da-ma naibi' si dispar!
- De ce spui asta ?
- M-am saturat, am obosit pana peste cap sa te astept, sa te inteleg, sa trag de tine sa iesim; am obosit, pricep ?!
- Nu e adevarat, bine ? Luptam impreuna, facem totul impreuna.
- Ce naiba ?! Sunt singura, ma lupt singura !
- Potoleste-te!
- Spune-mi ce nu e adevarat in ceea ce am zis pana acum.
- Nimic nu e adevarat in ceea ce ai spus.
- DAR TU NU LUPTI PENTRU NOI !
- Am luptat candva.
- Acum imi intorci favorul, nu ?
- Poti sa o iei si asa.
- Multumesc.
- Hai ma, eu chiar tin la tine.
- Ca la o prietena, nu ?
- Ca la o prietena foarte buna.
- Bine, plec.
- Unde pleci ?
- Am obosit sa-mi mai pese.
- Mie imi pasa, ramai, te rog.
- Nu ma mai simt fericita aici..
- Si daca nu te mai simti fericita intr-un loc, pleci ?
- Nu, am incercat sa remediez situatia, sa pun totul cap la cap, dar am esuat.
- Mai lupta.
- Degeaba, da-te.
- Ce faci ?
- Pelc, am mai zic.
- Nu vreau sa pleci, stai aici.
- Eu vreau sa plec, ma torturezi emotional, lasa-ma, te rog..
- Dar.. te iubesc !
- Nu-mi arunca niste cuvinte pe care nu le crezi, pe care.. nu-ti vine sa le spui, hai sa ne oprim aici, te rog..
- Hai sa luptam impreuna acum!
- Deci recunosti ca am luptat doar eu pana acum, nu ?
- Da..........
- In sfarsit, plec multumita macar.
- Dar nu pleci, ramai aici, cu mine si luptam impreuna, trecem impreuna peste, acum esti a mea !

Am incercat si-am esuat.

(c) Am incercat sa-i vorbesc lui; celui care ma hraneste cu sperantele lui, care ma raneste doar cu o privire, care ma impaca doar cu un gest, care imi vorbeste uneori cu o lejeritate care ma cutremura, celui care imi da speranta ca maine va fi mai bine..
Am incercat sa-i spun ca vreau sa ma stranga in brate.
Am incercat sa-i explic cate sentimente imi fug prin minte.
Am incercat sa-i spun ca ceea ce simt pentru el nu e doar prietenie.
Am incercat sa-l inteleg, sa-i inteleg gesturile, sa-i inteleg privirile, sa-i inteleg cuvintele.

Imi pasa..

(c) Nu-mi pasa ce face, cu cine face, cand face, ce mananca, cu cine iese, la cat ajunge, la cine tine, cum traieste, de ce traieste...

Oh pe cine mint ?! Imi pasa, imi pasa, imi pasa !
Imi pasa de el, imi pasa de tristetea lui, de fericirea lui, de zambetul lui.
Imi pasa de orice tine de el.
imi pasa..

(c) L-am privit mai intens ca niciodata. L-am privit cu iubire si cu ura in acelasi timp, am pus toate sentimentele-n balanta si le-am echilibrat. Ma privea tot asa de absent ca ultima oara. Voiam sa-l zgudui putin, sa-l fac sa-si revina cu totul, sa-l fac sa-si dea seama ca nu mai traieste un vis.
- Mi-e teama sa te privesc in ochi, pleaca !
Am stiut mereu ca-i este teama sa ma priveasca in ochii. Adevarul il doare iar mustrarile de constiinta care nu-i dau pace il impiedica sa ma priveasca. Ii e teama ca-i voi reprosa mult mai multe decat mi-a reprosat el mie.
- Eu nu sunt ca tine. Tu joci cu negru, eu joc cu alb. Tu traiesti, eu doar respir.
- Mi-e teama, pleaca acum !
Eram intr-o continua cautare, inima mea parca vroia sa-mi sara din piept, sa ma ia de mana si sa ma duca undeva.
- Ma simt ravasita, mi-e dor. Da, recunosc ca mi-e dor iar inima ma condus aici. Mi-a soptit sa fug la persoana care ma ravasit ca sa pot da de mine... intreaga !
A oftat adanc si si-a ridicat privirea catre mine.
- Tu copile, de ce te ascunzi in ploaie cand vrei sa plangi ? De ce nu vi atunci sa-mi spui ca ti-e dor, ca ai nevoie de mine, ca nu te mai regasesti ?
- Acum deviem de la subiect.
- Stiu ca esti slaba, dar infrunta totul cu capul sus, nimeni nu merita sa te vada cazand. Pleci ?
- Nu plec.
- Plec eu.
- Te duci sa predai si altora lectii ?
- Eu spun povesti nescrise.
- Poti atunci sa-mi spui povestea mea ? Poti sa-mi spui de ce sunt ranita cand incerc sa ofer TOTUL ? Poti sa-mi spui de ce nu sunt puternica ca altii ? Poti sa-mi spui te rog, de ce nu stiu sa iubesc ?
- Cu totii imi cer ajutorul din cele patru zari si totusi, tu nu imi ceri nimic. Tu cauti raspunsuri la intrebari pe care oricum nu lei vei intelege niciodata. Pleaca odata, la un moment dat, de la atatea cautari, vei pierde intrebarile.
Picioarele mele au luato la guana privind mereu in urma.
- Ce fac ? Ce caut ? Ajuta-ma !
A incercat sa-mi zambeasca de departe si a disparut odata cu mine. Cred ca mereu a fost cu mine chiar daca eu nu-l vedeam; il simt mereu aproape... si totusi atat de departe...

Aș putea trăi în trecut la nesfârșit fară să-mi doresc altceva.

Am cautat sa fug, sa uit dar in zadara; acei 2 ochi caprui m-au urmarit peste tot, la fiecare pas; m-am simtit amenintata dar m-au calauzit la fiecare pas; m-am simtit in pericol cu ei acolo dar imi inspirau putina blandete.
Am sperat ca e in imaginatia mea si am adormit; cand m-am trezit ochii aceia erau tot acolo. Am tipat iar inima-mi batea sa-mi sara din piept; sangele imi fugea prin vene mai ca voia sa tasneasca afara.
Era un om palid, zambetul lui si ochii imi trimiteau senzatia ca in spatele tuturor, omul ala palid e ranit.
- Esti ranit asa-i ?
Ce stupida am fost, era clar ca-i ranit.
A dat aprobator din cap incercand sa zambeasca.
Atunci mi-a nazarit in minte motivul. Eu eram motivul tristetii lui.
Eu l-am iubit si tot eu l-am ranit.
Eu l-am facut sa planga si tot eu i-am sters lacrimile.
El ma iubit, imbratisat sarutat. El mi-a vorbit, ma ascultat, sfatuit, ingrijit. El mi-a oferit totul asteptand de la mine acelasi lucru.
Eu n-am fost in stare sa-mi calc pe orgoliu pentru el.
Eu doar am facut sacrificii care nu tineau in mare parte de orgoliu. Am facut sacrifiul care a definitivat soarta noastra.
Mi-a dat senzatia ca e bine, mi-a dat motive sa o fac si sa o fac fara regrete.
Mi-a inspirat incredere in acele momente in care-l iubeam nebuneste si eram in stare sa daram muntii doar pentru el.
Apoi s-a plictisit sa iubeasca un om complicat ca mine. Mi-a dat ‘ verdictul ‘ . Ne-am luat adio in cel mai urat mod posibil. Mi-a aruncat reprosuri grele la despartire, ma uitat, ma inlocuit.
L-am ranit, ma iertat. Ma ranit, nu s-a iertat. A avut o teama imensa, ii era teama sa lupte pentru ceea ce iubea. Asa a decis ca e mai usor; sa plece, sa lase totul in urma, sa uite, sa inlocuiasca, decat sa lupte.
Acum, cu urme de vinovatie pe trup a revenit la mine cu gandul de a nu-mi mai da drumul niciodata.
Vreau sa-l uit, nu-l mai vreau in viata mea.
S-a lipit de mine ca timbrul de scrisoare si nu vrea sa mai plece. E hotarat sa repare totul si sa-mi ingrijeasca ranile.
Eu azi sunt slaba, eu azi il accept pentru ca imi e asa o sila sa-i vorbesc, sa-i reprosesc o mie si una de chestii, sa-l ranesc si mai rau decat am facuto deja, sa-l alung. Azi sunt mai slaba ca oricand si-l las sa faca ce vrea din mine.

Sunt complicata.

Am simtit sfarsitul cu mult inainte sa inceapa. Am simtit cum intr-o zi ma vei respinge si vei uita de noi. Am simtit cum intr-o clipa as putea spune ceva gresit si totul se destrama.
Imi pare rau ca nu am avut puterea necesara sa-mi calc orgoliul in picioare de dragul tau;
Imi pare rau ca mi-a fost teama de tine la inceput; a fost o teama placuta, nu-ti face griji. Imi era doar teama sa nu te ranesc, nu si pe tine.
Pana in acel moment, tot ce-am iubit am ranit. Nu stiu sa iubesc, nu sunt in stare sa ma atasez de cineva, nu stiu sa apreciez iubirea care mi se ofera pana nu o pierd.
Mi-am propus sa-ti ofer TOTUL.
Ti-am daruit mai mult decat am putut; am calcat peste avertizarile oamenilor din jur cum ca tu intr-un final apropiat  ma vei rani mai mult decat au facuto altii.
Si ce crezi ? Crezi ca mi-a pasat vreo clipa ?
Nu, nici macar o clipa.
Mi-am impus ca tu esti diferit si ca ne vom aminti peste ani si ani prima discutie, prima intalnire, primul sarut, prima imbratisare, primul ‘ te iubesc ‘ . Dar nu, tie ti-au placut din totdeauna lucrurile complicate; chiar si pe cele simple ti-a placut sa le complici.
Ei bine, iti place unde am ajuns ?
Cum unde ? Eu te urasc mai mult decat te-am iubit iar tu… tu nici nu cred ca-ti mai aduci aminte de mine.
Iarta-ma ca nu am fost ce ti-ai dorit.
- For C. -

In acea zi purta o rochie din dantela alba, care i se mula perfect pe corp; ii venea pana la glezne; niste pantofiori cu toc cui, din lac de un alb imaculat ii acopereau talpile si o parte din glezna; parul ei ondulat, castaniu si-l purta pe spate; sanii ei ieseau in evidenta, aratau ca doua mingi de handbal; buzele ei carnoaso imi inspirau teama si nu pot sa-mi explic de ce; parfumul ei de neinlocuit ma atragea intotdeuna.
Avea o privire palida, ochii ei erau umezi.
Am vorbit din picioare. Mi-a aruncat o privire adanca care mi-a ajuns pana-n maduva oaselor, apoi buzele ei s-au arcuit si au inceput sa lege cuvinte.
- Imi pare rau ca te-am ranit si pe tine; iti spun sincer ca nu-mi doream sa plangi si tu odata cu mine. Azi nu te-am chemat aici sa ma scuz in cel mai penibil mod. Te-am chemat pentru ca mi-a fost dor de tine si dorul ala urla in mine. Nu am crezut ca-mi voi calca pe orgoliu sa te invit pe strada in care ne-am furat priviri prima data, dar am simtit nevoia ca meriti macar atat. Mi-a fost dor sa-ti impreunezi mainile in jurul taliei mele, mi-a fost dor sa ma privesti in ochi si sa-mi zambesti, mi-a fost dor sa te joci in parul meu, mi-a fost dor sa-ti incalzesc mainile impreunandu-le cu ale mele, mi-a fost dor sa-ti sar in brate, mi-a fost dor sa-ti vorbesc, mi-a fost dor sa-ti aud glasul, mi-a fost dor de absolut tot ce tine de tine. Tii minte tricoul ala ? Da, acel tricou pe care-l strang mereu la piept sa ma consolez atunci cand am cea mai mare nevoie de tine dar tu nu poti sa fi langa mine. L-am pastrat si il voi pastra precum o piesa de muzeu. Miroase a tine inca. E mirosul ala incepator-dulceag pe care l-as recunoste dintr-o mie. Mi-e teama cand il vad in sifonier, frumos impachetat; mi-e o teama placuta sa-l ating; imi e ca odata ce pun mana pe el din nou, o sa imi fie greu sa-l mai las. Sa stii ca imi pare rau ca nu pot sa fiu langa tine cand ai cea mai mare nevoie de mine, mi-a facut asa de bine ca te-am revazut, pe bune. Iti promit solemn ca ne vom revedea curand; iti voi scrie pe cat de des posibil. Te iubesc.

Am simtit ca are nevoie de o imbratisare asa ca i-am oferito. Mi-a fost teama sa-i ofer aceasta imbratisare si chiar nu imi doream asta. Nu din orgoliu sau alte chestii stupide. Ci pentru ca imi va fi cam prea greu sa-i mai dau drumul. O iubesc asa de mult si as iubi la ea orice particica in orice stadiu s-ar afla ea. Toti oamenii au defecte si sincer nu imi pasa de defectele ei; in ochii mei e perfecta si asa va ramane intotdeauna.

Ganduri ravasite.

Cum e cand imbratisezi pe cineva pentru prima dar si pentru ultima oara ? Cum e cand privesti in ochi iubirea pentru ultima oara ? Cum e cand il atingi pentru ultima oara ?
O sa treaca timpul si durerea iti va fi alinata.
Dar pana va trece timpul, o sa doara. Si o sa doara asa tare incat la un moment dat ma voi opri din ce fac atunci si mai voi gandi : ” De ce nu sunt in stare sa iubesc ? De ce nu pot sa ma bucur de lucrurile mici ? De ce nu pot sa il accept asa cum e ? De ce nu pot sa vad dincolo de aparente ? De ce nu pot sa fiu indeajuns de sincera cu persoanele care merita asta ? De ce nu pot sa-mi calc peste orgoliu ? ”
Voi plange desi stiu ca va fi in zadar.
Voi incerca sa inteleg unde am gresit; cand in sfarsit voi intelege voi regreta si va fi prea tarziu.
Voi incerca sa-mi dau speranta : ” Azi repar ce am gresit ” . Incerc dar nu reusesc.
Ma pun in pat si plang iar.
Incerc sa scriu ce simt, lacrimile nu se mai opresc, afara ploua. Ploaia ma deprima si mai mult. Vremea urata in general ma deprima. As vrea sa pot sa fug undeva chiar acum; dar nu mai am putere nici sa misc un deget.
Ma gandesc la datile in care am contat pentru cineva, plang, plang si iar plang. Incerc sa sun pe cineva, nu-mi raspunde, imi zic ca ma uitat, pun telefonul jos si imbratisez tricoul lui; e singurul lucru pe care-l mai am de la el.
Il voi strange tare la piept iar lacrimile mi se vor prelinge pe el.
Imi voi aminti de el si de ziua in care ne-am vazut. A fost pentru prima oara. Ne-am imbratisat – eram infiniti atunci. Am simtit din partea lui mai multa caldura decat simt din partea unui calorifer.
Ne-am luat ramas bun si am sperat ca ne vom revedea.
Iubirea a rezistat inca.
Dar ma doare ca nu pot sa fiu acolo acum, cand are cea mai mare nevoie de mine.

Poate candva vei invata din greseli.

Am inteles intr-un final ca e mai placut sa castigi ceea ce iti doresti depunand efort, decat sa primesti totul prea usor; e prea simplu sa nu lupti, sa ti se dea mult prea usor iar viata ar fi prea plictisitoare .
Ceea ce se obtine prea usor nu e in regula niciodata; totul se intampla cu un motiv chiar daca uneori e cam greu sa-ti dai seama care e acel motiv; dar merita sa lupti pentru ceea ce iti doresti.
Cum crezi ca ar fi viata daca ai primi totul de-a gata fara sa misti un deget ?
Asa-i ca ar fi mult prea plictisitor ?
In viata merita sa lupti pentru orice. Uneori mai ai si de invatat din experiente pe care probabil nu ti le doresti. E bine sa faci si greseli, poate candva vei invata din ele.

Pe bune ca l-as fi iubit !

Te-as fi iubit daca ma lasai. Te-as fi iubit cu totul; te-as fi vrut cu totul, cu tot cu regrete, cu tot cu imperfectiuni, cu tot cu nepasare, cu tot cu tristete.
Te-as fi iubit daca ai fi fost in stare sa nu-mi dai drumul; m-ai cuprins cu bratele tale si m-ai strans tare, mi-ai promis ca nu o sa-mi dai drumul iar eu te-am crezut; mi-am intins sufletul in fata ta si ti-am oferit increderea mea pe tava; te-am hranit cu toata iubirea mea si am ramas cu totul goala; mi-ai spus ca ma iubesti oricum asa ca nu m-am zbatut sa fug; m-ai invelit cu grija ta cateva nopti la rand apoi te-ai saturat; credeai ca eu nu vin la pachet cu responsabilitati, credeai ca eu sunt in stare sa am grija de mine si singura; te-ai speriat cand ti-ai dat seama ca toate astea au fost in imaginatia ta si mi-ai dat drumul, indepartandu-te; cand mi-ai dat drumul am simtit ca sunt un fir de iarba in lama de coasa, eram neajutorata si nu stiam daca sa ma bucur, daca sa tip, daca sa plang, daca sa urlu, daca sa fug; am ramas inerta fara sa mai scot un sunet; imi puteai auzi respiratiile tot mai dese.
Ai inceput sa tipi si mi-ai reprosat ca nu stiu sa te iubesc.
- Nu mi-ai acordat timp sa-ti arat ce pot, baiete. Ti-ai asumat niste riscuri si niste responsabilitati cand ai vrut sa fiu parte tin tine; ai spus ca nu ti-e teama de nimic, ca tu esti tare si lupti pana la capat, ca nu-ti pasa cum sunt pentru ca tu o sa-mi arati razele alea de soare pe care le astept de mult. Iti mai aduci aminte ? Mi-a fost teama de acest moment mai mult decat imi e teama sa intru intr-o cusca cu lei.
Mi-a pus ceva pe mine si am plecat. Te-am privit in ochi pentru ultima data si am incercat sa-ti arat cat gresesti, sper ca am reusit. Am tipat iar lacrimile au inceput sa mi se prelinga pe obraji. Am oftat adanc si mi-am pus mainile in cap.
- Copil prost ce sunt ! Cum naiba sa am incredere intr-un strain ?!
Am simtit un fior pe sirea spinarii. Atunci m-am trantit printre pietre. Am cazut nu din dorinta de a-ti acapara atentia; ci pentru ca pur si simplu m-am saturat sa traiesc in lumea reala, pentru ca ma doare realitatea si multe altele care au contact cu realitatea.
De atunci totul e in ceata.

I'm here without you ....

Nu mai sunt eu.
Nu fara tine.
Interiorul meu e mort
E ros de amintiri
Se sufoca.
Mi-e dor.
Mainile mele tanjesc dupa alte doua
Vreau sa fiu completa
Am nevoie de tine
Acum
Aici.
Nu mai miros a tine
S-a dus acel miros intepator pe care-l adoram.
DE CE S-A DUS ?!
Mi-e dor
Stii cum ?
Un dor nebun
Si ma doare
In mine urla un dor de nestapanit
Urechile mele au nevoie urgenta sa-ti auda glasul macar pentru 2 minute
L-am uitat
Glasul tau, da, l-am uitat
Ma hraneam cu el
Am nevoie de tine
Acum
azi nu mai simt nimic
azi nu mai simt bratele tale in jurul taliei mele
azi nu mai simt mirosul tau
azi nu te mai simt pe tine aproape
azi nu mai stiu ce simt
azi nu ma simt in stare de nimic
azi ma urasc
unde esti ?
te rog vino
acum
Strange-ma in brate
ACUM!
unde esti cand am cea mai mare nevoie de tine ? ………

Hai ca tu esti chiar... intr-un fel !

– De ce ai renuntat asa de usor la el ?
- Nu am renuntat usor. Am luptat mult prea mult; nu mi-am imaginat vreodata ca pot sa-mi calc pe orgoliu pentru cineva; nu am crezut ca pot sa indur atatea, ca pot sa iubesc in asa hal, sa reusesc sa-mi asum atatea… PENTRU CINEVA CARE NU AR MISCA UN DEGET PENTRU MINE ! Mereu mi-am pus orgoliu inainte de toate si asa am construit un zid un jurul meu; eram in siguranta.  ERAM !
- Vrei sa spui ca el a daramat zidul ?
- Nu. Eu l-am daramat pentru el.
- Si de ce ai facut asta ?
- Credeam ca merita.
- Nu totul poate decurge perfect, obisnuieste-te !
- Stiu asta, dar el mi-a dat motive sa cred ca nu e la fel ca orice alt idiot care crede ca stie sa iubeasca.
- Si ai de gand sa-l ierti ?
- …
- Hai ca tu esti chiar proasta !
- Mi-a dat atatea motive sa am incredere in el… si cred ca daca tot am simtit ca trebuie sa daram zidul meu pentur el… merita sa-l iubesc chiar daca in unele momente e de neinteles…
- Esti chiar… intr-un fel ! Te urasc !
- Nu esti singura, stai la coada.

N-ai suflet, copilo !

– L-ai iubit din prima clipa ?
- Da.
- Ce seaca esti. Mi-ar placea sa fiu ca tine.
- De ce ai vrea sa fi ca mine ?
- Pari puternica.
- Aparentele inseala. Pe dinauntru sunt asa de… moarta; inlauntrul meu se da o lupta intre tot ce simt, tot ce mi-as dori sa simt, tot ce am simtit… si ma doare sa stii.
- Hai ca esti amuzanta !
- Am fost ranita sa stii si imi placesa cred ca durerea ma schimbat.
- Acum sa revin la el; a fost dragoste la prima vedere ?
- Da.
- Ce tampenie !
- De ce e o tampenie ?! Stai, nu-mi raspunde ! Doar pentru ca tu nu esti in stare sa te atasezi de cineva, sa-l faci sa te iubeasca, sa-ti eprimi sentimentele; doar pentru ca tu ai fost ranita; doar pentru ca tu ai fost uitata; doar pentru ca oamenii nu te-au apreciat asa cum ai fi vrut tu… doar pentru astea crezi ca atasarea mea e patetica ?!
- Stiu ca gresesc, dar e absurd, intelege doar !
- N-ai sufletu copilo ! Il iubesc, ok ? El e cel mai bun lucru care mi s-a intamplat in ultimele zile.
- Vei fi dezamagita ! Cauta-ma cand te decizi sa-mi dai dreptate !

Il iubesc domn'le !

Nu stiu de ce il iubesc. Dar il iubesc pentru tot ce face pentru mine, pentru tot ce ma face sa simt cand sunt cu el, pentru toate datile in care ii era teama sa nu ma piarda, pentru toate cuvintele pe care mi le spune. Il iubesc si l-as iubi pana la ultima rasuflare. Sunt constienta ca nu i-am oferit TOTUL, sunt constienta ca i-am raspuns sec in unele momente, sunt constienta ca nu am fost in stare sa ma bucur de anumite gesturi care intr-un final au contat cel mai mult. Sunt constienta de absolut tot. Stiu si ca nu sunt acel om perfect, pe care oricine si l-ar dori. Il iubesc si il iubesc al naibi’ de mult. Nu intotdeauna i-am aratat iubire de teama sa nu-l sufoc cu dragostea mea, dar am simtit intotdeauna iubirea care plutea printre noi cand eram unul langa altul. Imi face placere sa-i aud vocea, sa-i multumesc ca ma accepta cu tot cu tampeniile mele, sa-l tachinez. EL e placerea mea vinovata. E pansamentul meu pentru suflet, ma hraneste cu iubire si azi si maine si mereu.
As tipa oriunde as merge : IL IUBESC DOMN’LE !
As sta privindu-l ore intregi si tot nu m-as satura. L-as imbratisa si nu i-as mai da drumul niciodata. L-as saruta in fiecare clipa. L-as iubi pana cand voi fi sleita de puteri, pana cand buzele mele se vor usca si deabia as mai putea vorbi. L-as iubi pana in ultima clipa.
26.08.2013
31.08.2013

Gandurile lui.

O iubesc, da o iubesc. Nu stiu ce sa spun mai mult de atat. E cerul meu, e soarele meu, e lumina care-mi apare-n cale in intuneric cand am cea mai mare nevoie, e pisica mea, e gargarita mea, e lumea mea, e iubirea mea, e briza calduta din toiul verii, e ea si n-am nevoie de nimic mai mult.
N-as da-o la schimb pentru nimeni si nimic.
Incerc sa nu o ranesc, nu si pe ea. Nu stiu cat de mult mi-a reusit pana acum dar fac tot posibilul sa nu o ranesc.
NU SI PE EA, NU SI PE EA!
E perfecta in ochii mei oricum ar considerao lumea sau oricum s-ar considera ea.
Am iubito, am iubito cum iubesc umbra-n zilele caniculare ale verii; si inca o iubesc; si o iubesc mai mult ca niciodata; pe zi ce trece ma face sa o iubesc mai mult si mai mult; la inceput am fost doua suflete pustii, cred ca prima intalnire a fost ca o regasire; am simtit ca o cautam de mult timp; am cautato dintotdeuna, in carti, in filme, in vise, in oameni, peste tot; eram intr-o continua cautare dar nu stiam ce caut, sau pe cine caut. Cand am zarito am simtit ca am regasito, simteam ca o mai vazusem iar acum am regasito. Simteam ceva comun. O simteam comuna. Mirosul ei de trandafir il stiam, tricoul larg mov pe care il purta il stiam, pantalonii mov strimti ii stiam, tenesii verzi ii stiam, parul lungut – saten – blond il stiam, ochii ei albastrii ii stiam, gura ei micuta, buzele rozalii, mainile reci, oja rosie…. toate le stiam, sau aveam senzatia ca…. o cunosteam de o viata.
Am stranso in brate si jur ca am simtit ca m-am regasit pe mine.
Nu-mi venea sa-i mai dau drumul absolut deloc.
Nu-mi pasa de vreme, de ora, de oameni; nu-mi pasa de absolut nimic.
Vroiam sa ma simt din nou bine si atat.
Am privito in ochi; drept in ochi si nu mi-am luat privirea de la ea pret de cateva clipe. Am simtit ca era tot ce mi-as fi putut dori.
Ne-am iubit in acea seara; nu intr-o camera de hotel cu un mega pat. Ci pe o strada ingusta, am stat mult timp imbratisati, ne-am sarutat, era a mea.
M-am gandit ca n-as vrea sa o pierd; nici acum, nici maine, nici niciodata. Si m-am cutremurat. Apoi mi-am amintit ca nimic nu dureaza pentru totdeauna si ca la un moment dat va trebui sa o las sa plece. Nu o voi tine cu forta dar acum ne iubim.
O iubesc lume, e de neinchipuit cat o iubesc.

Suflete.

Pentru prima data m-am indragostit mai intai de sufletul unei persoane. Da, pentru prima data. A fost asa de ciudat, un ciudat placut. Pana acum ma indragosteam doar de exterior si pe parcurs probabil de interior, ma simteam asa bine cu toate ca eram confuza de lucrurile pe care le faceam. Aspectul fizic era primul care ma atragea cu toate ca vorbeam non-stop despre cat de mult conteaza interiorul.
Azi am intalnit acel suflet bland care ma atras de la distanta prin blandetea care dadea pe dinafara. Cum sa nu iubesti un suflet nevinovat ?
Nu mi-a trebuit prea mult timp sa imi dau seama ca m-am regasit dupa atata timp in care imi cautam sufletul, umbland din poarta-n poarta tarandu-mi sentimentele. Deci a fost dragoste la prima vedere. Nu te chinui, draga cititorule, sa spui ca este absurda dragostea la prima vedere, sa spui ca nu exista, sa spui ca este banala; doar pentru ca tu ai fost ranit si nu mai crezi in oameni nu trebuie sa ranesti si tu la randul tau.
Dupa atata timp nu credeam ca voi mai intalni sufletul perfect.
E asa frumos sa te regasesti dupa atata timp.
L-am privit ca si cu l-as fi cunoscut de o viata, mi-a zambit asa de frumos, am incercat sa-i transmit multumire si un strop de iubire, cred ca mi-a iesit.
E asa de perfect, nu stiu; ce greu e sa exprimi iubirea in cuvinte.
Il iubesc si il iubesc asa de mult. Poate in primele secunde a fost doar senzatia de atasare, dar cand clipa de clipa nu te poti gandi decat la o anumita persoana, inima iti bate sa sara din piept cand ii auzi numele, fluturasii zboara prin stomacul tau si nu-ti mai dau pace, e iubire, nu ?
E asa caraghios cand isi exprima sentimentele, oriunde as merge miroase a el; e placut, iubirea e placuta; e frumos sa citesti in sufletul unei persoane, iti dai seama cate are de spus si ii e asa teama, dar acum incerci sa il faci sa nu se simta stanjenit din cauza lucrurilor pe care ii e teama sa le exprime; e asa inocent si asa de bland;
Poate am fost un copil prostut sa ma atasez din prima clipa, dar nu ma doare deci iubesc; iubesc sa-i vorbesc, iubesc sa-l ascult, iubesc sa-l imbratisez, iubesc sa rad impreuna cu el, iubesc sa-l privesc, iubesc sa ma gandesc la el, iubesc sa-l privesc, iubesc cand ma priveste, iubesc cand ne tinem de mana, iubesc cand ne alergam copilareste, iubesc cant tipam de fericire, iubesc cand ma intelege, iubesc sa-l inteleg, iubesc sa-l vad fericit, iubesc fericirea, iubesc sa stau cu capul pe umarul lui, iubesc sa ma ciupeasca, iubesc sa-i scriu, iubesc sa-i vorbesc, il iubesc pe el.
Timpul pe care il petrecem impreuna e .. e infinit, el e infinit, noi suntem infiniti, iubirea e infinita.

Te hranesti cu invidie ?

Cum sa-i judeci muzica unui artist daca nu o intelegi ? Cum sa-i judeci talentul unui om daca nu stii cum a reusit sa-l dobandeasca ? Cum sa judeci alegerile cuiva daca nu ii cunosti motivele ? Cum sa avem o viata perfecta daca noi traim cu ura si ne hranim cu invidie ? Cum sa ai ce-ti doresti daca nu lupti pentru asta ? Cum sa critici un artist daca nu stii prin cate a trecut sa ajunga omul de azi ?
De ce judecati tot timpul oameni buni ?
Dupa ce ca ne uram si ne invidiem destul, trebuia sa mai si judecam din lipsa de ocupatie sau orice alta chestie.
INCETATI sa mai fiti rautaciosi unii cu altii. Dumnezeu ne-a lasat asa cum a crezut el mai bine si doar el are dreptul sa ne critice cu adevarat. Invidia e doar un mic impas, ignora si sari peste acest stadiu.
Chiar ti se pare un lucru greu- tu, cel care citesti acum si te gandesti la datile cand ai judecat pe cineva – sa treci cu vederea imperfectiunile celorlalti ?
Imperfectiunile sunt frumoase, trebuie doar sa cunosti persoanele potrivite, cu care sa te simti bine pentru a vedea perfecituni si pentru a fi perfect/a in ochii acelora.

Gesturi mici si iubiri infinite.

Nu vreau sa vi, sa ma iei in brate si sa fugim pe o insula pustie. Nu vreau sa ma plimbi cu cea mai scumpa masina. Nu vreau sa-mi cumperi cel mai scump cadou. Nu vreau sa-mi cumperi cel mai mare buchet de flori. Nu vreau sa-mi aduci aur si argint. Nu vreau sa ma duci in Alabama. Nu vreau sa-mi cumperi o vila imensa. Nu vreau sa ma prezinti parintilor tai drept o mare regina/miss univers. Nu.
Vreau doar sa ma saruti pe frunte cand esti cu prietenii, sa ma ti de mana cand ne plimbam, sa ma strangi in brate cand ne vedem, sa-mi rupi o floare de pe strada si sa mi-o dai, sa-mi povestesti orice cand stam pe o banca, sa fi sincer cu mine de fiecare data, sa ma iubesti pur si simplu, sa ne plimbam ca doi oameni ce se iubesc prin acest oras aglomerat de oameni care fug de colo-colo si nu au timp nici pentru ei, sa ma ti de gat la film..
Vreau gesturi mici.
Imi pare rau, cer mult ?

A fost odata ca nici o alta data.

In viata fiecarui om exista o vara, acea vara care te schimba. Poate nu in totalitate ci doar pe jumatate sau mai mult de jumatate.
Poate e din cauza unei iubiri pierdute, unor momente grele, unor persoane pierdute.
Poate ca te gandesti la lucrurile pe care le-ai pierdut.
Poate iti e dor si nu poti face nimic.
Poate simti nevoia unei persoane care e fericita fara tine.
Poate simti durere, ura, tristete.
Sunt mii si mii de motive.
Insa ele s-au adunat intr-o vara si te-au facut alt om.
Poate regreti sau poate te bucuri.
A fost vara ta. Probabil ultima din ce ai fost odata.

Vinovatii fara vina.

Prima iubire nu inseamna neaparat cea mai frumoasa piesa de sah de pe tabla vietii.
Prima iubire inseamna gesturile stangaci in manifestarea iubirii, vorbele tremurande cand impartaseam sentimente, maini transpirate cand incercam se ne apropiem, voci stinse si balbaite cand ne luam la revedere dupa o lunga zi, o importanta prietenie legata inaintea primei iubiri, mana tremuranda pe primul cadou, bratele deschise oricand – tremurand de o teama placuta a unei prime sau ultime imbratisari.
Prima iubire a fost nobila si unica.
Nu o mai poti repeta.
Nu o mai poti repara.
Poti doar sa te bucuri de ea, sa-ti aduci aminte cu drag de ea si sa zambesti mereu cand iti reamintesti.

Ma doare si e ciudat.

Si jur ca in acele momente eram infiniti, eu eram, tu erai. Eram impreuna. Totul era infinit. Convorbirile erau, mesajele erau, sentimentele erau, trairile erau, orele erau, gesturile erau, cuvintele erau.
Imi pare nespus de rau ca nu am stiut sa te iubesc. Sunt un copil prostut si nu stiu prea multe.
Imi pare rau pentru ca am pus orgoliul mai presus de tot.
Imi pare rau ca nu am stiut sa ma bucur de gesturile mici.
Imi pare rau ca nu am crezut in a doua sansa.
Imi pare rau ca nu am crezut in iubire.
Imi pare rau ca nu am crezut in tine.
Imi pare rau ca nu am crezut in mine.
Imi pare rau ca nu am crezut in noi.
Imi pare rau ca am realizat tarziu.
Imi pare rau ca nu te-am inteles la timp.
Imi pare rau ca am renuntat prea usor.
Imi pare rau ca nu am fost indeajuns de sincera.
Imi pare rau si ma doare. Ma doare ca nu stiu sa profit de nici o sansa care mi se ofera. Si sincer ma doare. Ma doare de mine, de tine, de noi, de oameni.
Ma doare si e ciudat.
Ma doare si imi pare rau…

Sperante desarte.

Nu pot sa scriu la nesfarsit despre o iubire pierduta. Tie nu iti pasa iar eu imi intind prea mult sufletul. Pot doar sa nu te uit si sa sper ca si tu vei face la fel. Pot doar sa sper ca intr-o zi ne vom revedea intamplator si vom zambi. Pot doar sa sper ca intr-o zi cand vom fi amandoi online ne vom face curaj sa vorbim deschis, ca intre prieteni.
Doar sper.
Doar sper sa recitesti mereu randurile mele si sa iti inchipui ca niciodata nu m-am oprit din a scrie despre tine. Nu pot inota printre suspine la nesfarsit. O parte din mine inca a ramas langa tine, nu te teme nu vei fi singur niciodata, cealalta parte insa tanjeste dupa tot. Nu voi enumera aici acele lucrurui pentru ca mi-ar lua mult timp si cred ca m-am plans indeajuns.
Voi fugi de mine intr-o zi si ma voi preface ca nu doare. Poate te voi lua cu mine sa ne reamintim de vremea cand ne-am iubit, dar nu iti garantez. Sunt nehotarata.
Deja mi-am schimbat parerea. Am in jurul meu oameni perfecti care ma invelesc cu dragoste si ma hranesc cu vise si gingasie, imi va parea enorm de rau daca as lasa acesti oameni balta.
I-am dezamagit pe toti pana acum, dar nu mi-ar fi mie bine fara ei. Probabil nici lor fara mine. Mai sunt inca persoane care ma iubesc, si chiar nu stiu ce iubesc la mine, am sufletul gol, sau poate nu mai am deloc dar le voi sta alaturi pentru tot ceea ce au facut si inca fac pentru mine..

Lume imperfecta, vieti pline de ura. Perfect.

Societatea te va omora cat de curand. Fiecare are dreptul sa judece dar unii abuzeaza te acest drept. Cat timp crezi ca te mai poti tara in genunchi intr-o societate ca asta ?
Exact. Nu pentru mult timp. Te vor distruge bucatica cu bucatica, te vor critica pana te vor face sa urlii de durere, iti vor arunca cuvinte-n cap pana te vei demoraliza complet. Societatea are ochii plini de ura, mainile pline de nevoia de a distruge, capul plini de ganduri ucigase de sperante si vise.
Uita-te in jur si ai sa vezi cum totul se prabuseste.
Societatea este insetata de razbunare, de sentimentul ala de a distruge orice-i iese in cale, de a demoraliza oameni. Vei pieri incetul cu incetul in aceasta societatea si singurul lucru pe care-l vei putea face e sa stai si sa privesti, legat de un zid, privind indus in eroare pentru ca nu poti face nimic. Nu tu. Ci toti, la un loc putem schimba societatea. Dar nu suntem uniti si nu vom fi niciodata, ne uram, ne injuram si ne judecam in ultimul hal. Din aceasta cauza nu ne mai rabda Dumnezeu!

Inca am nevoie de tine.

Draga tu,
Buna, ma mai ti minte ? Probabil ca nu.
Ei bine, stii, sunt eu, tipa aia naiva care te-a iubit.
Mi s-a facut dor sa-i scriu cuiva drag. Nu te voi judeca niciodata pentru ca ai obosit sa ma iubesti. Tu doar mi-ai predat lectia si te-ai evaporat. Am drumul meu in care poate voi intalni pe cineva care sa-mi iubeasca defectele, la fel si tu la randul tau.
Poate nici nu te vei obosi sa citesti aceasta pagina de dor, dar eu sper ca macar primele randuri le-ai simtit asa cum faceai odata.
Poate azi nu te-ai gandit la mine. Poate azi ti-ai vazut doar de viata ta. Poate chiar m-ai uitat.
Aminteste-ti, daca vreodata iti va fi dor de mine, nu ezita sa ma suni. Indiferent ce voi face, cat de ocupata voi fi, imi voi rapi cateva minute sa te ascult si sa te inteleg.
Poate te gandesti ca sunt prea amabila iar tu nu ai merita acum nici ‘ buna ‘ – ul meu. Da, poate asa e. Dar nu ma lasa inima sa renunt asa de usor la perioada din viata mea in care fiecare clipa ma gasea zambind. Azi nu mai e asa. Azi doar mi se scurge un dor dulce-amarui pe corp, insa un strop de iubire tot se mai scurge din cand in cand, iar asta e singurul motiv pentru care mai sper si pentru care am decis sa-ti scriu; nu am nimic de pierdut – poate doar pe mine si rationamentul gandirii.
Sper doar ca peste cativa ani sa iti aduci aminte de acea fata naiva care iti iubea fiecare greseala, care nu te lasa sa pleci capul in jos in momentele de dor cumplit sau mai stiu eu ce, pe care le aveai…
Si sper sa-ti amintesti cu drag si sa zambesti. Adu-ti aminte ca tu mai iubit pe bune, nu-i poti da cu piciorul unei relatii de atata timp, intelegi tu…
Cu drag, o straina care te-ai iubit.

5 mai si un el.

5. Inca ne leaga un 5, un 5 amarat. Un 5 pagubas, stii, atunci bucata de asfalt care ne unea s-a spart in doua si a plutit pe valurile vietii, fiecare bucata pe alt drum. Eram disperata, vroiam sa urlu, sa tip, dar stiam ca nu ma vei mai auzi, te indepartai usor zambind si imi faceai cu mana. Sigur ca am simtit nepasare atunci, mi-ai turnat in cap cuvinte grele. Ne mai lega si un 3. Ceva gen 3 luni de stat lipiti, comunicat non-stop si dor nemarginit.
Dar 5 a fost fatal. Mi-ai reprosat la despartire ca nu te-am iubit asa cum te-ai fi asteptat, ca nu am fost persoana pe care o credeai.. si nu ne-au trebuit prea multe motive sa fugim unul de altul, unul si bun si a fost indeajuns. Increderea nu a fost niciodata un motiv, increderea mereu a fost de partea noastra. A fost motivul care nu multa lume il stie si multi pretind ca il stiu.
De ce a trebuit sa ne ranim si mai rau la despartire ?
Asa ai vrut tu ? Asa te-ai simtit mai bine ? Acum poti fi mult mai fericit ?
Nu ma astept sa imi raspunzi, acum chiar nu mai e nevoie sa-mi explici de ce s-au intmaplat toate acestea, probabil cu timpul voi intalni in cale multe raspunsuri la diverse intrebari.
Imi poti promite macar ca atunci cand imi vei auzi numele te vei gandi cu drag la mine ?
La fata aia prostuta care nu putea sa fie suparata pe tine, fata aia prostuta care se intrista cand nu erai online, fata aia prostuta care tremura cand o salutai, fata aia prostuta care zambea cand vorbeati, fata aia prostuta care te astepta ore insir doar sa vorbiti, fata aia prostuta care a facut eforturi sa nu-si arate tristetea din ochi din cauza distantei, desi o invaluia de fiecare data cand vedea sau auzea numele tau, fata aia prostuta care te-a iubit neconditionat.. promite-mi ca nu o vei uita pe fata aia, promite-mi ca numele ei te va face sa zambesti cand il auzi..

Imi pare rau...

Buna ziua !
Va iubesc, va iubesc pe toti, nici nu v-ati imaginat vreodata cat va iubesc. PE TOTI, pe bune, chiar si pe cei care intrati o data pe luna doar ca sa vedeti ce a mai postat ‘ pustoaica asta ‘ . Nu fac, nu am facut si nu voi face niciodata diferente intre voi. Aici sunteti toti egali si va iubesc in mod egal pe toti si nu astept iubire inapoi de la voi, e deajuns sa va iubesc eu si voi sa-mi suportati iesirile si va iubesc si mai mult.
Am avut perioade foarte urate si deabia ce am intrat sa mai postez cate ceva, cu toate ca v-am urmarit la fiecare secunda. Am crezut acum o scurta perioada ca s-au rezolvat toate cand : BANG – viata : stai putin ! Si mda, nu a mai fost totul ok, a fost totul anapoda.
Sunt un om distrus pe dinauntru si chiar nu mai stiu ce sa fac, ce sa nu fac. Imi pare nespus de rau ca am impartasit anumite chestii unei persoane care merita doar un ‘ buna ‘ dar nimic mai mult. Imi pare rau ca am crezut ca in sfarsit am gasit un prieten, cand toti o vroiau tocmai pe ea si intr-un final au luato. Imi pare rau ca nu am fost indeajuns de sincera. Imi pare rau ca m-am bucurat alaturi de persoana nepotrivita. Imi pare rau ca nu am realizat mai devreme ca ma raneam singura. Imi pare rau ca nu am crezut pe nimeni cand imi spunea ca nu voi fi fericita asa. Imi pare rau ca nu am ascultato pe mama cand spunea ca singurul prieten care nu ma va trada niciodata este chiar mama.
Imi pare rau ca nu stiu sa-mi expun punctul de vedere. Imi pare rau ca nu stiu sa profit de nici o sansa. Imi pare rau ca am dat sansa unor persoane sa ma cunosca. Imi pare rau ca nu sunt cel mai perfect om din lume. Imi pare rau ca nu stiu sa apreciez lucrurile bune din jurul meu. Imi pare rau ca nu sunt un bun ascultator.
Imi pare nespus de rau ca ofer incredere unor persoane care nu mi-ar oferi nici macar un fir de ata.
Imi pare rau ca nu stiu sa-mi impun autoritatea cand e mare nevoie de asta.
Imi pare rau ca nu reusesc sa-mi exprim gandurile atunci cand trebuie, si cu toate astea astept sa mai fiu intrebata de 2 ori – pentru ca ce gandesc pe moment asta spun si realizez ca a fost o mare prostie dar sunt nevoita sa-mi duc balivernele pana la capat – desi nu de multe ori mai sunt intrebata si a 2a si a 3a oara si imi pare nespus de rau.
Imi pare rau ca ranesc ceea ce imi face bine.
Imi pare rau ca urasc ce ma iubesti.
Imi pare rau ca nu ii arat mamei cat de mult o iubesc.
Imi pare rau ca ma bucur deseori de raul altuia.
Imi pare rau ca ma intristeaza fericirea unora.
Imi pare rau ca nu reusesc sa ma comport cel mai exemplar in societate.
Imi pare rau ca dezamagesc fiinte pe care le iubesc.
Imi pare rau ca nu stiu intr-adevar sa iubesc.
Imi pare rau ca inca mai sper la o lume mai buna.
Imi pare rau ca mint.
Imi pare rau ca urasc.
Imi pare rau ca nu am cel mai bun simt al umorului.
Imi pare rau ca nu agreez orice gluma.
Imi pare rau ca nu pot repara nimic din trecutul meu.
Imi pare rau ca nu cred in mine.
Imi pare rau ca daca eu nu ofer iubire celor care imi ofera voi fi lasata balta, desi nu-i nimic nou..
Imi pare rau ca nu stiu sa ma bucur de lucruri mici care-mi schimba viata in bine.
Imi pare rau ca nu sunt cel mai cuminte copil.
Imi pare rau ca reactionez fara sa ma gandesc cateva clipe inainte.
Imi pare rau ca uneori critic lucruri pe care nu le inteleg.
Imi pare rau ca vorbesc mult, prea mult fara nici o noima.
Imi pare rau ca ranesc tot ce e in jurul meu.
Imi pare rau ca nu am facut ceea ce imi doream sa fac.
Imi pare rau ca nu mi-am indeplinit nici un vis.
Imi pare rau ca nu am stiut sa profit de ocazii.
Imi pare rau ca renunt prea usor.
Imi pare rau ca ma las criticata de oameni care nu ma inteleg.
Imi pare rau ca nu ma pot abtine sa nu ma vait.
Imi pare rau ca va impovarez cu grijile mele.
Imi pare rau ca sa ajuns pana aici.
Imi pare rau ca nu arat indeajuns iubirea oamenilor din jurul meu.
Imi pare rau ca am intalnit persoane pe care le-as fi putut iubi nebuneste, doar ca le-am intalnit la momentul de potrivit.
Imi pare rau ca regret prea mult.
Imi pare rau ca orice as face el nu se mai intoarce.
Imi pare rau ca regret in zadar.
Imi pare rau …

Perfectiune imperfecta.

Stii momentul ala cand simti ca nu mai ai suflet ?
Si nu ma refer fizic, ci psihic.
E total aiurea cand observi cat de repede dispar toate. Si doare al naibi’ de tare cand simti ca esti legat de un stalp cu lanturi si nu poti face absolut nimic. Poti doar sa privesti si sa urli.
Oamenii din jur sunt de vina, ei fac ca totul sa treaca ca o briza rece in toiul verii, undeva la mare.
Doare si iar doare si nu poti sa faci nimic. Poti doar sa te inchizi in camera si sa iti dai drumul la plans. A fost indeajuns o zi intreaga sa te prefaci ca esti vesela si ca nu ai nimic impotriva cu schimbare, a fost indeajuns sa primesti o intrebare demoralizanta si sa trebuiasca sa incepi sa razi.. acum esti singur, descarca-te.
Nu te va ajuta cu nimic, poti fi doar putin mai liber. Insa nu cu mult, ar fi imposibili.
Societatea te demoralizeaza iar oamenii care traiesc in ea nu sunt uniti. Sunt uniti poate doar impotriva raului.
Esti singurul care inca mai crede in bine si spera ca intr-o zi totul va fi ok.
Incerci sa lasi lumea umpic mai buna decat ai gasito.
Perfect de imperfect.