Scrisoare netrimisa pentru el.

(c) Pentru el.
 Ce mai faci? Esti bine? Ma mai cunosti? Iti mai aduci aminte de mine?
 A trecut ceva timp de cand nu am mai vorbit, de cand nu ne-am vazut. Pana acum ar fi trebuit sa ma obisnuiesc cu lipsa ta dar nu, nu m-am obisnuit. Imi e dor, dar nu un dor norma; ci un dor mortal, unul care ma macina si ma distruge lent, lent dar sigur. Am cladit impreuna universul nostru sigur pe care absolut nimeni nu l-ar fi putut darama; sau cel putin asta am crezut eu. Si ghici ce? M-am inselat. Ai daramat zidul increderii, cel al iubirii, cel al sinceritatii si cel al loialitatii, ziduri care alcatuiau un univers propriu; ai daramat totul peste mine; caramizi grele de incredere s-au prabusit peste mine, spargand astfel ceea ce eram odata.
 Am vrut sa tip, sa plang dar doar am zambit.
 Nu ti-am cerut explicatii, niciodata nu mi-ai oferit explicatii asa ca am vrut sa te las sa pleci lasand doar ce vrei tu in urma. Si asta ai si facut: ai lasat in urma cel mai bun lucru care ti s-a intamplat vreodata. Iti aduci aminte, asa-i? Da, strainule, ziua magnifica de august in care ai spus, in timp ce ma imbratisai: " esti cel mai bun lucru care mi s-a intamplat! " .
 Sunt obosita, oricat de mult as vrea sa nu ma gandesc la ce-a fost, o fac cu regularitate. Sunt slaba, ma ranesc singura tinandu-ma in viata dupa plecarea ta, plecarea coastelor mele. Fara coastele sale omul e infirm, sunt un om infirm. As putea sa-mi pun unele artificiale, dar ce rost, iubitule? Tu nu erai artificial in ciuda tuturor minciunilor si scuzelor pe care le auzeam prea des. Voi ramane imobilizata in coltul meu de univers, univers ce a fost reconstruit cu ajutorul tuturor caramizilor sparte. Dar nu mai sunt in ordine, nu reusesc sa le gasesc. Oricum, niciodata nu am fost o femeie ordonata, amestecam sentimentele exact cum era mai gresit. Nu mi-ai cerut nimic si ti-am dat totul, poate ca stiai ca pleci si nu aveai cum sa duci atata dragoste si incredere in spate.
 Nu mai am mult de trait, iubitule, infirmii au sanse reduse.
 Desi nu-ti pare rau, voi muri in curand. In felul asta poate voi uita de tot de tine.
 Cand voi rupe franghia care inca ne mai leaga sufletele, desi ele se zbat zi si noapte neincetat, poate nu voi mai simti nimic.
 Inca ma raneste orice amintiri, dar iubesc sa implinesc dorintele oamenilor; asa ca daca dorinta ta a fost sa pleci, nu mi-a mai ramas nimic de facut.

tic-tac

© " şi cât ai clipi rămâi singură. Uşor-uşor toţi se indepărtează, te uită, te inlocuiesc. Nu le e greu de loc, le e chiar mai simplu decat ai crede. Aşa sunt oamenii. Iar tu rămâi si baţi pasul pe loc, regreţi, plângi, ţipi, nu mai eşti tu, dar e deja târziu, şi-au lăsat amprenta si au fugit spre infinit, lor le e mai bine fără tine. Dar tu ? Tu eşti slab si te doare. Dar ei ? Ei nu inţeleg si nu vor inţelege niciodata. Misiunea lor a fost aceea de a te invăţa lecţia iar apoi au plecat, mai au multe lecţii de oferit. Poate şi tu la rândul tau vei oferi lecţii. "

Alb prematur.

(c) Ajungi intr-un punct in care pur si simplu obosesti sa parcurgi drumuri de unul singur. Vezi sfarsitul cu ochiul liber. Are culoarea alb. Dar nu un alb obisnuit, un alb proaspat scos din sursa, un alb prematur. Am obosit sa sper ca maine va fi mai bine, ca va fi soare, ca voi mai intalni iubirea, ca voi mai redescopori prietenia adevarata. Sunt slaba, ranesc ce iubesc, spun ca-mi pare rau si chiar imi pare. Universul meu s-a prabusit, s-a facut scrum, a ars din temelii. Si odata cu el am ars si eu. Dar nu de tot. Mai sunt inca bucatele din mine neatinse de flacara tradarii si inca respir. Respir, traiesc si plang in continuare. Am ramas aici, pustiita si inecata in amintiri. Nu mai sunt eu, nu aici si nu acum. Sunt doar neinsemnatul punct de pe hartia neinsemnata din acest univers neinsemnat. Vorbesc despre tot de parca as cunoaste tot, dar nu cunosc nimic. Nu stiu si nu simt nimic. Sau poate nu mai vreau. Sunt ca un infractor, un infractor care a ucis sperante si a platit scump pentru asta.. si continui sa platesc mai mult decat este nevoie de parca as fi distrus universul cuiva. Exact asa cum au facut unii cu universul meu, dar ei nu au platit. Doar primesc.
Au distrus si primesc lucruri bune.

What you see I see.

(c) Am plecat, imi astept trenul intr-o gara in care nu asteapta multa lume, sunt doar cativa nefericiti care isi asteapta fie sfarsitul, fie speranta care-i mai poate tine in viata. Sunt dezamagita, sunt intr-o continua fuga de necunoscut; eu sunt necunoscutul si ma tem de mine pe zi ce trece.
 Cum mai esti? Esti bine? Ti-e dor? Spune-mi, straine, spune-mi!
 Am incetat de mult sa mai sper ca-mi vei mai scrie sau ca-mi vei mai raspunde vreodata la intrebari. M-am obisnuit cu ideea ca n-a fost sa fie.
 Oare ai observat ca am plecat? Ce prostut esti, crezi ca a voi intoarce. De asta nu iti pasa, nu? De asta nu te obosesti sa ma faci sa ma intorc?
 Daca vrei sa ma acuzi ca am plecat.. gandeste-te.. mi-ai dat vreun motiv sa raman?
 Nu sunt suparata, nu ar trebui sa fiu. Sunt doar dezamagita, dar te-am iertat de mult.
 Nu am uitat insa nimic, am aruncat toate amintirile intr-o valiza, am pus chipul tau neasupra si am inchis valiza cu brutalitate.
 Nu voi lua amintirile cu mine, inainte sa ma urc in tren voi arde totul si voi urca goala si fara resentimente. Voi incepe un nou capitol fara sa fiu influentata de trecut.
 Inca simt tot ce simtit si tu, aud tot ce auzi si tu, vad tot ceea ce vezi si tu. Inca suntem in intreg si vom fi pana cand voi arde tot trecutul. Nu-ti va fi dor de mine, sunt stupida, incapatanata, orgolioasa si destul de nesuferita. Cine ar duce dorul unei asemenea fiinte? Nimeni, exact.

Sperante desarte.

(c) Mereu m-am intrebat daca ii este frica cuiva sa ma piarda. Nu m-as arunca in fata masinii, nu as fugi de acasa si nici nu m-as arunca dupa bloc. Nu as face nici un gest care sa invinovateasca pe cineva, doar sunt intrigata daca disparitia mea ar intrista pe cineva, daca mi-ar duce cineva cu adevarat dorul pentru simplul fapt ca am fost o fiica buna, o prietena buna sau un simplu om placut, nu pentru ca acum vinovatia se va abate peste cunoscuti. Mi-ar placea sa stiu ca intr-un colt al pamantului, cat mai aproape sau cat mai departe, cuiva ii pasa de mine si ii e frica sa ma piarda. Mi-ar placea sa stiu ca ii pasa cuiva cu adevarat..

Durere prematura.

(c) Fugeam fara oprire spre abisul intunecat al temerilor mele; nu-mi pasa de nimeni si voiam sa uit ce-am fost; procesul de uitare se derula incetisor dar era pe cale sa functioneze, cand o mana calduta ma apuca de incheietura si ma trage inapoi.
- De ce fugi mereu de problemele tale?
L-am privit fix si am vrut sa ma smucesc dar ma tinea strans.
- Eu sunt problema!
- Iar eu sunt rezolvarea, ce faci?
- Tu esti doar inrautatirea situatiei!
- Iubirea e problema..
- Iubirea e problema!
- Iubirea insasi tine loc de orice prin ea insasi, in iubire nimic nu e degeaba!
- Vreau sa plec, da-mi drumul!
- Crezi ca fuga e solutia?
- Singura care mi-a mai ramas.
- Cedezi destul de usor.
 L-am impins cu brutalitate in piept si a ramas nemiscat.
- Tu imi vorbesti mie de iubire si de fuga!? Tu cel care iti bati joc si ramai doar pentru a mai imparti niste iluzii?
- Ei sunt problema, ai dreptate..
- Nu ma incalzeste cu nimic ca-mi dai dreptate.
- Vreau sa fiu alaturi de tine!
- Am vrut sa fi alaturi de mine cand am aflam pe barna in timpul cutremurului, nu acum cand hinaresc in abis cautand solutii.
- Acum pari defapt a fi la mijloc.
- Acum poti sa te opresti dina mai face pe grijuliul cu mine, m-am saturat sa te prefaci ca-ti pasa!
- Dar imi pasa!
- Te rog lasa-ma sa..
Am simtit cum buzele lui moi si fierbinti se apasa cu brutalitate peste cele reci si uscate ale mele. Am ramas imbibati in dorinta si iubire formand un tablou, reflectand toate anotimpurile iubirii.
 Cand faci pact cu demonul, esti alui pana la sfarsitul veacului.
 Si asa am ramas contopindu-ne, ani de-a randul, soarele si luna intr-un tablou perfect pictat de cel mai bun artist. In si iang, x si y, apa si focul, demonul si... insusi subalternul sau.
 Tablou perfect, asezat pe peretele cerului, reflectand iubiri nespuse, ganduri nerostite, indoieli, tristeti si rani adanci.

Banalitati.

 (c)
 Poate tu crezi ca daca nu iti spun in fiecare clipa ca-mi pasa, am uitat totul si sunt un monstru fara resentimente.
 Poate tu crezi ca dupa ploaie neaparat trebuie sa apara soarele.
 Poate tu crezi ca o inima franta mai poate sa bata ca inainte.
 Poate tu crezi ca o vorba spusa la nervi poate fi uitata.
 Poate tu crezi ca un gest facut in glume este o gluma pentru toti.
 Poate tu crezi ca iubirea e magica.
 Dar tu.. tu nu-ti dai seama ca ceea ce crezi, crezi doar tu?
Imi aduc aminte fiecare gest, fiecare cuvant din fiecare moment.
Imi aduc aminte fiecare promisiune facuta.
Imi pasa de tine in fiecare clipa, mai ales cand nu ti-o spun.
Dupa ploaie pot veni alte ploi.
O inima franta nu va mai bate niciodata la fel.
Vorbele spuse adesea la nervi sunt exact gandurile tale pe care ti-e teama sa le spui crezand ca vor durea, dar in final le spui si dor mai tare pentru ca nu au fost spuse la timp.
Gesturile tale glumete nu sunt amuzante pentru toti.
Iubirea e magie, dar magie e doar o iluzie.
Tu, increzatorule, opreste-te putin din a te mai hranii cu iluzii si asculta ce-am de spus:
" Azi am obosit sa te astept pentru ca ai pornit ultimul in cursa si nu cred ca ne vom mai regasi niciodata. Mi-ar placea sa fiu inteleasa, dar acum sunt doar dezamagita. Aminteste-ti de mine peste ani.
    Cu drag, o anonima cunoscuta. "
Poate tu crezi ca daca nu mai vorbesc despre tine nu-mi aduc aminte de fiecare gest, fiecare cuvant.

Am ochii ba albastri, ba tristi.

(c)
Acum simt cum ranile mi se deschid, iar soarele rasuceste cutitul in ranile redeschise. Nu invinovatesc soarele, nu e vina lui. E doar vina momentelor frumoase care s-au petrecut intr-o zi cu soare. Momente care s-au pierdut in zari si nu vor mai reveni niciodata. Am pierdut lupta ? Am pierdut totul ? As lua-o de la capat, dar ce rost? Ce rost sa te zbati pe uscat cu atatia oameni in jur carora tristetea si suferinta ta lor le sunt indiferente ? Ce rost ?! Exact, nici un rost. Continui agale drumul plin de agitatie. Simt cum acei ochi caprui ma urmaresc la fiecare pas, invinovatindu-ma si mai mult cu fiecare clipa care trece. Mi-ar placea sa nu fi descoperit niciodata ce inseamna tristetea, uitarea, ura, tradarea, iubirea.. dar nu iubirea cea adevarata, ci iubirea in zadar; ca si cum ai cauta pesti intr-o balta care a secat; cauti si cauti tot sperand sa gasesti unul cat de mic.. si totul e in zadar - ca si un iubire : stii ca nu vei primi iubire din partea acelei persoane, dar continui sa speri si speri si tot te hranesti cu sperante desarte desi stii ca-i in zadar. Mi-ar fi placut sa raman cu ochii mei albastri, dar nu.. am ochii ba albastri, ba tristi..
Privesc in gol privelistea ce mi se asterne in fata. Totul e alb, iarna si-a pus amprenta pe oras. Albul reprezinta puritate. Dupa zile intregi in care cerul a pierdut sute sau poate mii de fulgi, soarele a dat la o parte totul. Isi face loc buimac printre nori. Zapada nu se topeste doar de la doua raze de soare, dar scalda orasul intr-o baie de nostalgie.

9 luni

(c) E sfarsitul, se poate vedea cu ochiul liber. 9 luni de iubire sau epuizat. Acum, pentru prima data am inteles cat de mult isi iubeste o mama copilul; pentru ca te-am iubit neincetat timp de 9 luni . Si acum ? Si acum ce ? Acum, cand aveam cea ma mare nevoie de tine ai hotarat sa pleci. Dar nu pur si simplu; ci sa pleci pe alt drum cu o alta ea. Un alt drum care nu ne mai leaga. E sfarsitul nostru, de ce a trebuit sa fie asa ? Parca imi spuneai ca iubirea noastra e mai presus de orice, ca nimeni nu poate interveni intre noi.. de ce a trebuit sa se termine asa ?

Te rog, nu pleca..

(c) ma vei judeca pentru trairile mele ?
ma vei judeca pentru sentimentele mele ?
ma vei judeca pentru visele mele ?
ma vei judeca pentru trecutul meu ?
ma vei judeca pentru scopurile mele ?
ma vei judeca pentru sensibilitatea mea ?
ma vei judeca pentru alegerile mele ?
spune-mi
sunt doar un visator
caut stele la tot pasul pe care la arunc in buzunar, ca mai apoi sa-mi lumineze drumul
caut margareta din gradina plina cu trandafiri
stau pe loc si ii invat pe altii sa fuga
imi urasc sfaturile dar nu pot sa nu-ti spun : " sa te imbragi gros, e frigut azi.. "
nu pot sa stau pe loc la maraton
nu pot sa stau cu mainile in buzunar privind cu lumea mea se prabuseste
ma vei judeca ?
sau ma vei ignora si vei pleca ?
dar nu.. te rog, nu pleca!
fara tine sunt nori si mi-e dor de soare
arata-mi tu ca nu am pierdut batalia
reaprinde flacara sperantei mele
si in ciuda a tot, te rog.. nu pleca!

Anonima printre cunoscuti .

(c)
O sa te parasesc lasand in urma explicatiile pe care poate nu te asteptai sa le auzi.
Nu te parasesc pentru ca nu m-ai iubit asa cum am vrut eu; nu te parasesc pentru ca nu-mi trimiteai mesaje de ' noapte buna ' sau ' buna dimineata ' ; nu te parasesc pentru ca au existat zile in care uitai complet de mine; nu te parasesc pentru ca nu-mi daruiesti buchete cu trandafiri; nu te parasesc pentru ca nu imi scri mesaje lungi si romantice la miez de noapte; nu te parasesc pentru ca nu-mi canti serenade sub geam; nu te parasesc pentru ca nu vorbesti despre mine cuiva aproape niciodata; nu te parasesc pentru ca uneori ma eviti doar pentru ca esti cu prietenii;
Nu te parasesc pentru niciunul dintre motivele astea la care poate te asteptai.
Te parasesc pentru ca mi-ai promis multe si promisiuni au ramas; te parasesc pentru ca ai preferat sa ma faci sa zambesc cu niste minciuni decat sa ma trezesti la realitate cu adevarul; te parasesc pentru ca iubirea nu consta in mesaje si apeluri in care imi spui un scurt " imi pasa de tine " , ci in intalniri unde citesc in ochii tai ca imi pasa; te parasesc pentru ca gesturile tale m-au ranit si nu vreau sa te ranesc, pentru ca desi sunt slaba, stiu sa plec inainte sa ranesc persoanele la care tin; te parasesc pentru ca nici macar tu nu te intelegi; te parasesc pentru ca sunt dezamagita si confuza; te parasesc pentru ca nu m-ai rugat niciodata sa raman; te parasesc pentru ca nu mai am nici un motiv sa astept sa-ti revi cu totul din visul asta; te parasesc pentru ca nu mai am suflet si nu mai stiu sa te iubesc cum o faceam candva, demult; te parasesc pentur ca ti-am oferit sufletul meu pe tava si l-ai aruncat in primul cos de gunoi; te parasesc pentru ca am avut incredere oarba in tine si m-ai dezamagit de fiecare data cand te iertam si ziceam " gata, a fost ultima oara cand te mai ierti " ; te parasesc pentru ca de fiecare data cand greseai spuneai " imi pare rau, n-o sa mai fac " si se repeta mereu si mereu;
Plec odata cu vantul si-l las sa ma poarte pe cele mai inalte culmi ale fericirii sau ale tristetii; il las sa faca ce vrea din mine si nu ma opun; daca vrea sa ma duca in directia furtunii, sunt de acord cu el pentru ca in mine insumi se da o furtuna puternica de idei, ganduri si sentimente.

Momente de luciditate 2

(c) Azi ma gandesc la orice, mai putin la mine. Nu merit sa ma gandesc la mine. Sunt un nimeni plasat instinctiv in mijlocul unei lumi dispretuitoare. Simt cum toti ochii sunt atintiti spre mine.
Azi ma gandesc la tot ce am pierdut, am gandesc ca am pierdut totul DOAR din vina mea; ma gandesc ca daca as fi apreciat totul la momentul respectiv, acum nu as mai fi pierdut nimic;
Sunt vinovata de toate pierderile
Ma simt calcata in picioare si odata ce-am cazut, mi-e tare greu sa ma ridic. Sunt slaba, ranesc si sunt ranita si nu stiu sa ma apar.
Sunt punctul albastru de pe coala alba de hartie plina cu puncte negre.
Sunt ciudata; sau poate doar diferita.
Diferita ca mi-e teama de mine, ca citesc prea multe carti de dragoste, ca mi-e teama sa-i spun cuiva pe care-l stiu de mult " te iubesc " .
Sunt.. sunt dezamagita. E cuvantul care ma poate descrie cel mai bine.
Sunt  dezamagita ca nu am stiut sa-l iubesc pe cel care mi-a promis ca ma ia acasa;
Sunt dezamagita ca mama mea nu e multumita mereu de mine;
Sunt dezamagita ca tatal meu mi-ar oferi si luna de pe cer iar eu nu realizez cat de multa incredere are in mine;
Sunt dezamagita ca multi ma urasc;
Sunt dezamagita ca nu ma pot baza pe nici un prieten;
Sunt dezamagita ca acel El a incetat sa ma mai caute;
Sunt dezamagita pentru ca mi-e teama de ce o sa imi rezerve viitorul;
Sunt dezamagita pentru ca am dezamagit mult;
Sunt dezamagita ca i-am ranit pe cei care m-au iubit;
Sunt dezamagita pentru ca ma simt pierduta desi sunt inconjurata de atatia oameni;
Sunt dezamagita pentru ca nimeni nu m-a rugat niciodata sa raman, mi-au spus doar " daca vrei, pleaca "
Sunt dezamagita si atat.