Infinitul ne apartine .

(c) Ne-am asezat pe banca rece, in locul in care ne-am intalnit prima data. Parea dezamagit si mi-a fost teama sa-l privesc in ochi. Si-a arcuit buzele cu scopul de a spune ceva; l-am privit imediat insistent si si-a apasat buzele reci peste ale mele. Mi-a zambit apoi iar ochii lui imi faceau semne disperate sa spun ceva.
- Mi.a fost dor de.. tine !
Mi-am pus palma in palma lui si am asteptam sa spuna ceva, orice . A evitat sa ma priveasca . Mi-am calcat pe orgoliu .
- M.am simtit lipsita de ratiune cat timp nu ai fost aici; aveam tendinta sa cred ca am citit despre tine in carti, nici de cum ca te-am intalnit si esti real; urla un dor cumplit in mine pe care nu puteam sa-l stapanesc . Simteam nevoia sa-mi impreunez mana cu mana ta; aveam nevoie disperata sa-si simt mainile in jurul taliei mele. Simteam nevoia sa-i vorbesc, sa-ti scriu, sa-ti cant. Mi-era greu sa ma uit macar la tricoul tau; imi era si mai teama sa-l ating; simteam ca te ating pe tine si odata cu asta simteam ca nu ar trebui sa-ti mai dau drumul; intr-un final il trageam repede si-l duceam la piept; il strangeam si incepeau sa mi se prelinga lacrimi pe obraji. Nu stii cat mi-ai lipsit !
Privirea lui era una ingrijorata. A venit inspre mine si m-a strans in brate; mi-am pus deasemeni bratele in jurul gatului sau si am inceput sa plang. Mi-a dat drumul si mi-a luat barbia intre maini. Si-a apasat buzele rozalii si reci peste ale mele si ne-am furat respiratii pret de mai multe clipe .
- Esti bleaga ! Am nevoie de tine cum are pamantul pe timp de seceta nevoie de am ! N-am incetat nici o clipa sa te iubesc !