Am obosit sa-mi mai pese .

(c) - Ti-as spune atatea, ti-as explica totul, ti-as arata totul, ti-as spune totul. Totul, intelegi ? Dar spune-mi tu, are vreun rost ?
- Da.
- Aham, cea mai lunga explicatie, omg.
- Are ma, inteleg totul, crede-ma.
- Uite, eu am obosit sa lupt de una singura.
- Luptam impreuna.
- Nu, eu lupt pentru noi, tu stau cu mainile-n buzunar. Daca nu te simti atasat, da-ma naibi' si dispar!
- De ce spui asta ?
- M-am saturat, am obosit pana peste cap sa te astept, sa te inteleg, sa trag de tine sa iesim; am obosit, pricep ?!
- Nu e adevarat, bine ? Luptam impreuna, facem totul impreuna.
- Ce naiba ?! Sunt singura, ma lupt singura !
- Potoleste-te!
- Spune-mi ce nu e adevarat in ceea ce am zis pana acum.
- Nimic nu e adevarat in ceea ce ai spus.
- DAR TU NU LUPTI PENTRU NOI !
- Am luptat candva.
- Acum imi intorci favorul, nu ?
- Poti sa o iei si asa.
- Multumesc.
- Hai ma, eu chiar tin la tine.
- Ca la o prietena, nu ?
- Ca la o prietena foarte buna.
- Bine, plec.
- Unde pleci ?
- Am obosit sa-mi mai pese.
- Mie imi pasa, ramai, te rog.
- Nu ma mai simt fericita aici..
- Si daca nu te mai simti fericita intr-un loc, pleci ?
- Nu, am incercat sa remediez situatia, sa pun totul cap la cap, dar am esuat.
- Mai lupta.
- Degeaba, da-te.
- Ce faci ?
- Pelc, am mai zic.
- Nu vreau sa pleci, stai aici.
- Eu vreau sa plec, ma torturezi emotional, lasa-ma, te rog..
- Dar.. te iubesc !
- Nu-mi arunca niste cuvinte pe care nu le crezi, pe care.. nu-ti vine sa le spui, hai sa ne oprim aici, te rog..
- Hai sa luptam impreuna acum!
- Deci recunosti ca am luptat doar eu pana acum, nu ?
- Da..........
- In sfarsit, plec multumita macar.
- Dar nu pleci, ramai aici, cu mine si luptam impreuna, trecem impreuna peste, acum esti a mea !

Am incercat si-am esuat.

(c) Am incercat sa-i vorbesc lui; celui care ma hraneste cu sperantele lui, care ma raneste doar cu o privire, care ma impaca doar cu un gest, care imi vorbeste uneori cu o lejeritate care ma cutremura, celui care imi da speranta ca maine va fi mai bine..
Am incercat sa-i spun ca vreau sa ma stranga in brate.
Am incercat sa-i explic cate sentimente imi fug prin minte.
Am incercat sa-i spun ca ceea ce simt pentru el nu e doar prietenie.
Am incercat sa-l inteleg, sa-i inteleg gesturile, sa-i inteleg privirile, sa-i inteleg cuvintele.

Imi pasa..

(c) Nu-mi pasa ce face, cu cine face, cand face, ce mananca, cu cine iese, la cat ajunge, la cine tine, cum traieste, de ce traieste...

Oh pe cine mint ?! Imi pasa, imi pasa, imi pasa !
Imi pasa de el, imi pasa de tristetea lui, de fericirea lui, de zambetul lui.
Imi pasa de orice tine de el.
imi pasa..

(c) L-am privit mai intens ca niciodata. L-am privit cu iubire si cu ura in acelasi timp, am pus toate sentimentele-n balanta si le-am echilibrat. Ma privea tot asa de absent ca ultima oara. Voiam sa-l zgudui putin, sa-l fac sa-si revina cu totul, sa-l fac sa-si dea seama ca nu mai traieste un vis.
- Mi-e teama sa te privesc in ochi, pleaca !
Am stiut mereu ca-i este teama sa ma priveasca in ochii. Adevarul il doare iar mustrarile de constiinta care nu-i dau pace il impiedica sa ma priveasca. Ii e teama ca-i voi reprosa mult mai multe decat mi-a reprosat el mie.
- Eu nu sunt ca tine. Tu joci cu negru, eu joc cu alb. Tu traiesti, eu doar respir.
- Mi-e teama, pleaca acum !
Eram intr-o continua cautare, inima mea parca vroia sa-mi sara din piept, sa ma ia de mana si sa ma duca undeva.
- Ma simt ravasita, mi-e dor. Da, recunosc ca mi-e dor iar inima ma condus aici. Mi-a soptit sa fug la persoana care ma ravasit ca sa pot da de mine... intreaga !
A oftat adanc si si-a ridicat privirea catre mine.
- Tu copile, de ce te ascunzi in ploaie cand vrei sa plangi ? De ce nu vi atunci sa-mi spui ca ti-e dor, ca ai nevoie de mine, ca nu te mai regasesti ?
- Acum deviem de la subiect.
- Stiu ca esti slaba, dar infrunta totul cu capul sus, nimeni nu merita sa te vada cazand. Pleci ?
- Nu plec.
- Plec eu.
- Te duci sa predai si altora lectii ?
- Eu spun povesti nescrise.
- Poti atunci sa-mi spui povestea mea ? Poti sa-mi spui de ce sunt ranita cand incerc sa ofer TOTUL ? Poti sa-mi spui de ce nu sunt puternica ca altii ? Poti sa-mi spui te rog, de ce nu stiu sa iubesc ?
- Cu totii imi cer ajutorul din cele patru zari si totusi, tu nu imi ceri nimic. Tu cauti raspunsuri la intrebari pe care oricum nu lei vei intelege niciodata. Pleaca odata, la un moment dat, de la atatea cautari, vei pierde intrebarile.
Picioarele mele au luato la guana privind mereu in urma.
- Ce fac ? Ce caut ? Ajuta-ma !
A incercat sa-mi zambeasca de departe si a disparut odata cu mine. Cred ca mereu a fost cu mine chiar daca eu nu-l vedeam; il simt mereu aproape... si totusi atat de departe...

Aș putea trăi în trecut la nesfârșit fară să-mi doresc altceva.

Am cautat sa fug, sa uit dar in zadara; acei 2 ochi caprui m-au urmarit peste tot, la fiecare pas; m-am simtit amenintata dar m-au calauzit la fiecare pas; m-am simtit in pericol cu ei acolo dar imi inspirau putina blandete.
Am sperat ca e in imaginatia mea si am adormit; cand m-am trezit ochii aceia erau tot acolo. Am tipat iar inima-mi batea sa-mi sara din piept; sangele imi fugea prin vene mai ca voia sa tasneasca afara.
Era un om palid, zambetul lui si ochii imi trimiteau senzatia ca in spatele tuturor, omul ala palid e ranit.
- Esti ranit asa-i ?
Ce stupida am fost, era clar ca-i ranit.
A dat aprobator din cap incercand sa zambeasca.
Atunci mi-a nazarit in minte motivul. Eu eram motivul tristetii lui.
Eu l-am iubit si tot eu l-am ranit.
Eu l-am facut sa planga si tot eu i-am sters lacrimile.
El ma iubit, imbratisat sarutat. El mi-a vorbit, ma ascultat, sfatuit, ingrijit. El mi-a oferit totul asteptand de la mine acelasi lucru.
Eu n-am fost in stare sa-mi calc pe orgoliu pentru el.
Eu doar am facut sacrificii care nu tineau in mare parte de orgoliu. Am facut sacrifiul care a definitivat soarta noastra.
Mi-a dat senzatia ca e bine, mi-a dat motive sa o fac si sa o fac fara regrete.
Mi-a inspirat incredere in acele momente in care-l iubeam nebuneste si eram in stare sa daram muntii doar pentru el.
Apoi s-a plictisit sa iubeasca un om complicat ca mine. Mi-a dat ‘ verdictul ‘ . Ne-am luat adio in cel mai urat mod posibil. Mi-a aruncat reprosuri grele la despartire, ma uitat, ma inlocuit.
L-am ranit, ma iertat. Ma ranit, nu s-a iertat. A avut o teama imensa, ii era teama sa lupte pentru ceea ce iubea. Asa a decis ca e mai usor; sa plece, sa lase totul in urma, sa uite, sa inlocuiasca, decat sa lupte.
Acum, cu urme de vinovatie pe trup a revenit la mine cu gandul de a nu-mi mai da drumul niciodata.
Vreau sa-l uit, nu-l mai vreau in viata mea.
S-a lipit de mine ca timbrul de scrisoare si nu vrea sa mai plece. E hotarat sa repare totul si sa-mi ingrijeasca ranile.
Eu azi sunt slaba, eu azi il accept pentru ca imi e asa o sila sa-i vorbesc, sa-i reprosesc o mie si una de chestii, sa-l ranesc si mai rau decat am facuto deja, sa-l alung. Azi sunt mai slaba ca oricand si-l las sa faca ce vrea din mine.

Sunt complicata.

Am simtit sfarsitul cu mult inainte sa inceapa. Am simtit cum intr-o zi ma vei respinge si vei uita de noi. Am simtit cum intr-o clipa as putea spune ceva gresit si totul se destrama.
Imi pare rau ca nu am avut puterea necesara sa-mi calc orgoliul in picioare de dragul tau;
Imi pare rau ca mi-a fost teama de tine la inceput; a fost o teama placuta, nu-ti face griji. Imi era doar teama sa nu te ranesc, nu si pe tine.
Pana in acel moment, tot ce-am iubit am ranit. Nu stiu sa iubesc, nu sunt in stare sa ma atasez de cineva, nu stiu sa apreciez iubirea care mi se ofera pana nu o pierd.
Mi-am propus sa-ti ofer TOTUL.
Ti-am daruit mai mult decat am putut; am calcat peste avertizarile oamenilor din jur cum ca tu intr-un final apropiat  ma vei rani mai mult decat au facuto altii.
Si ce crezi ? Crezi ca mi-a pasat vreo clipa ?
Nu, nici macar o clipa.
Mi-am impus ca tu esti diferit si ca ne vom aminti peste ani si ani prima discutie, prima intalnire, primul sarut, prima imbratisare, primul ‘ te iubesc ‘ . Dar nu, tie ti-au placut din totdeauna lucrurile complicate; chiar si pe cele simple ti-a placut sa le complici.
Ei bine, iti place unde am ajuns ?
Cum unde ? Eu te urasc mai mult decat te-am iubit iar tu… tu nici nu cred ca-ti mai aduci aminte de mine.
Iarta-ma ca nu am fost ce ti-ai dorit.
- For C. -

In acea zi purta o rochie din dantela alba, care i se mula perfect pe corp; ii venea pana la glezne; niste pantofiori cu toc cui, din lac de un alb imaculat ii acopereau talpile si o parte din glezna; parul ei ondulat, castaniu si-l purta pe spate; sanii ei ieseau in evidenta, aratau ca doua mingi de handbal; buzele ei carnoaso imi inspirau teama si nu pot sa-mi explic de ce; parfumul ei de neinlocuit ma atragea intotdeuna.
Avea o privire palida, ochii ei erau umezi.
Am vorbit din picioare. Mi-a aruncat o privire adanca care mi-a ajuns pana-n maduva oaselor, apoi buzele ei s-au arcuit si au inceput sa lege cuvinte.
- Imi pare rau ca te-am ranit si pe tine; iti spun sincer ca nu-mi doream sa plangi si tu odata cu mine. Azi nu te-am chemat aici sa ma scuz in cel mai penibil mod. Te-am chemat pentru ca mi-a fost dor de tine si dorul ala urla in mine. Nu am crezut ca-mi voi calca pe orgoliu sa te invit pe strada in care ne-am furat priviri prima data, dar am simtit nevoia ca meriti macar atat. Mi-a fost dor sa-ti impreunezi mainile in jurul taliei mele, mi-a fost dor sa ma privesti in ochi si sa-mi zambesti, mi-a fost dor sa te joci in parul meu, mi-a fost dor sa-ti incalzesc mainile impreunandu-le cu ale mele, mi-a fost dor sa-ti sar in brate, mi-a fost dor sa-ti vorbesc, mi-a fost dor sa-ti aud glasul, mi-a fost dor de absolut tot ce tine de tine. Tii minte tricoul ala ? Da, acel tricou pe care-l strang mereu la piept sa ma consolez atunci cand am cea mai mare nevoie de tine dar tu nu poti sa fi langa mine. L-am pastrat si il voi pastra precum o piesa de muzeu. Miroase a tine inca. E mirosul ala incepator-dulceag pe care l-as recunoste dintr-o mie. Mi-e teama cand il vad in sifonier, frumos impachetat; mi-e o teama placuta sa-l ating; imi e ca odata ce pun mana pe el din nou, o sa imi fie greu sa-l mai las. Sa stii ca imi pare rau ca nu pot sa fiu langa tine cand ai cea mai mare nevoie de mine, mi-a facut asa de bine ca te-am revazut, pe bune. Iti promit solemn ca ne vom revedea curand; iti voi scrie pe cat de des posibil. Te iubesc.

Am simtit ca are nevoie de o imbratisare asa ca i-am oferito. Mi-a fost teama sa-i ofer aceasta imbratisare si chiar nu imi doream asta. Nu din orgoliu sau alte chestii stupide. Ci pentru ca imi va fi cam prea greu sa-i mai dau drumul. O iubesc asa de mult si as iubi la ea orice particica in orice stadiu s-ar afla ea. Toti oamenii au defecte si sincer nu imi pasa de defectele ei; in ochii mei e perfecta si asa va ramane intotdeauna.

Ganduri ravasite.

Cum e cand imbratisezi pe cineva pentru prima dar si pentru ultima oara ? Cum e cand privesti in ochi iubirea pentru ultima oara ? Cum e cand il atingi pentru ultima oara ?
O sa treaca timpul si durerea iti va fi alinata.
Dar pana va trece timpul, o sa doara. Si o sa doara asa tare incat la un moment dat ma voi opri din ce fac atunci si mai voi gandi : ” De ce nu sunt in stare sa iubesc ? De ce nu pot sa ma bucur de lucrurile mici ? De ce nu pot sa il accept asa cum e ? De ce nu pot sa vad dincolo de aparente ? De ce nu pot sa fiu indeajuns de sincera cu persoanele care merita asta ? De ce nu pot sa-mi calc peste orgoliu ? ”
Voi plange desi stiu ca va fi in zadar.
Voi incerca sa inteleg unde am gresit; cand in sfarsit voi intelege voi regreta si va fi prea tarziu.
Voi incerca sa-mi dau speranta : ” Azi repar ce am gresit ” . Incerc dar nu reusesc.
Ma pun in pat si plang iar.
Incerc sa scriu ce simt, lacrimile nu se mai opresc, afara ploua. Ploaia ma deprima si mai mult. Vremea urata in general ma deprima. As vrea sa pot sa fug undeva chiar acum; dar nu mai am putere nici sa misc un deget.
Ma gandesc la datile in care am contat pentru cineva, plang, plang si iar plang. Incerc sa sun pe cineva, nu-mi raspunde, imi zic ca ma uitat, pun telefonul jos si imbratisez tricoul lui; e singurul lucru pe care-l mai am de la el.
Il voi strange tare la piept iar lacrimile mi se vor prelinge pe el.
Imi voi aminti de el si de ziua in care ne-am vazut. A fost pentru prima oara. Ne-am imbratisat – eram infiniti atunci. Am simtit din partea lui mai multa caldura decat simt din partea unui calorifer.
Ne-am luat ramas bun si am sperat ca ne vom revedea.
Iubirea a rezistat inca.
Dar ma doare ca nu pot sa fiu acolo acum, cand are cea mai mare nevoie de mine.

Poate candva vei invata din greseli.

Am inteles intr-un final ca e mai placut sa castigi ceea ce iti doresti depunand efort, decat sa primesti totul prea usor; e prea simplu sa nu lupti, sa ti se dea mult prea usor iar viata ar fi prea plictisitoare .
Ceea ce se obtine prea usor nu e in regula niciodata; totul se intampla cu un motiv chiar daca uneori e cam greu sa-ti dai seama care e acel motiv; dar merita sa lupti pentru ceea ce iti doresti.
Cum crezi ca ar fi viata daca ai primi totul de-a gata fara sa misti un deget ?
Asa-i ca ar fi mult prea plictisitor ?
In viata merita sa lupti pentru orice. Uneori mai ai si de invatat din experiente pe care probabil nu ti le doresti. E bine sa faci si greseli, poate candva vei invata din ele.

Pe bune ca l-as fi iubit !

Te-as fi iubit daca ma lasai. Te-as fi iubit cu totul; te-as fi vrut cu totul, cu tot cu regrete, cu tot cu imperfectiuni, cu tot cu nepasare, cu tot cu tristete.
Te-as fi iubit daca ai fi fost in stare sa nu-mi dai drumul; m-ai cuprins cu bratele tale si m-ai strans tare, mi-ai promis ca nu o sa-mi dai drumul iar eu te-am crezut; mi-am intins sufletul in fata ta si ti-am oferit increderea mea pe tava; te-am hranit cu toata iubirea mea si am ramas cu totul goala; mi-ai spus ca ma iubesti oricum asa ca nu m-am zbatut sa fug; m-ai invelit cu grija ta cateva nopti la rand apoi te-ai saturat; credeai ca eu nu vin la pachet cu responsabilitati, credeai ca eu sunt in stare sa am grija de mine si singura; te-ai speriat cand ti-ai dat seama ca toate astea au fost in imaginatia ta si mi-ai dat drumul, indepartandu-te; cand mi-ai dat drumul am simtit ca sunt un fir de iarba in lama de coasa, eram neajutorata si nu stiam daca sa ma bucur, daca sa tip, daca sa plang, daca sa urlu, daca sa fug; am ramas inerta fara sa mai scot un sunet; imi puteai auzi respiratiile tot mai dese.
Ai inceput sa tipi si mi-ai reprosat ca nu stiu sa te iubesc.
- Nu mi-ai acordat timp sa-ti arat ce pot, baiete. Ti-ai asumat niste riscuri si niste responsabilitati cand ai vrut sa fiu parte tin tine; ai spus ca nu ti-e teama de nimic, ca tu esti tare si lupti pana la capat, ca nu-ti pasa cum sunt pentru ca tu o sa-mi arati razele alea de soare pe care le astept de mult. Iti mai aduci aminte ? Mi-a fost teama de acest moment mai mult decat imi e teama sa intru intr-o cusca cu lei.
Mi-a pus ceva pe mine si am plecat. Te-am privit in ochi pentru ultima data si am incercat sa-ti arat cat gresesti, sper ca am reusit. Am tipat iar lacrimile au inceput sa mi se prelinga pe obraji. Am oftat adanc si mi-am pus mainile in cap.
- Copil prost ce sunt ! Cum naiba sa am incredere intr-un strain ?!
Am simtit un fior pe sirea spinarii. Atunci m-am trantit printre pietre. Am cazut nu din dorinta de a-ti acapara atentia; ci pentru ca pur si simplu m-am saturat sa traiesc in lumea reala, pentru ca ma doare realitatea si multe altele care au contact cu realitatea.
De atunci totul e in ceata.

I'm here without you ....

Nu mai sunt eu.
Nu fara tine.
Interiorul meu e mort
E ros de amintiri
Se sufoca.
Mi-e dor.
Mainile mele tanjesc dupa alte doua
Vreau sa fiu completa
Am nevoie de tine
Acum
Aici.
Nu mai miros a tine
S-a dus acel miros intepator pe care-l adoram.
DE CE S-A DUS ?!
Mi-e dor
Stii cum ?
Un dor nebun
Si ma doare
In mine urla un dor de nestapanit
Urechile mele au nevoie urgenta sa-ti auda glasul macar pentru 2 minute
L-am uitat
Glasul tau, da, l-am uitat
Ma hraneam cu el
Am nevoie de tine
Acum
azi nu mai simt nimic
azi nu mai simt bratele tale in jurul taliei mele
azi nu mai simt mirosul tau
azi nu te mai simt pe tine aproape
azi nu mai stiu ce simt
azi nu ma simt in stare de nimic
azi ma urasc
unde esti ?
te rog vino
acum
Strange-ma in brate
ACUM!
unde esti cand am cea mai mare nevoie de tine ? ………

Hai ca tu esti chiar... intr-un fel !

– De ce ai renuntat asa de usor la el ?
- Nu am renuntat usor. Am luptat mult prea mult; nu mi-am imaginat vreodata ca pot sa-mi calc pe orgoliu pentru cineva; nu am crezut ca pot sa indur atatea, ca pot sa iubesc in asa hal, sa reusesc sa-mi asum atatea… PENTRU CINEVA CARE NU AR MISCA UN DEGET PENTRU MINE ! Mereu mi-am pus orgoliu inainte de toate si asa am construit un zid un jurul meu; eram in siguranta.  ERAM !
- Vrei sa spui ca el a daramat zidul ?
- Nu. Eu l-am daramat pentru el.
- Si de ce ai facut asta ?
- Credeam ca merita.
- Nu totul poate decurge perfect, obisnuieste-te !
- Stiu asta, dar el mi-a dat motive sa cred ca nu e la fel ca orice alt idiot care crede ca stie sa iubeasca.
- Si ai de gand sa-l ierti ?
- …
- Hai ca tu esti chiar proasta !
- Mi-a dat atatea motive sa am incredere in el… si cred ca daca tot am simtit ca trebuie sa daram zidul meu pentur el… merita sa-l iubesc chiar daca in unele momente e de neinteles…
- Esti chiar… intr-un fel ! Te urasc !
- Nu esti singura, stai la coada.

N-ai suflet, copilo !

– L-ai iubit din prima clipa ?
- Da.
- Ce seaca esti. Mi-ar placea sa fiu ca tine.
- De ce ai vrea sa fi ca mine ?
- Pari puternica.
- Aparentele inseala. Pe dinauntru sunt asa de… moarta; inlauntrul meu se da o lupta intre tot ce simt, tot ce mi-as dori sa simt, tot ce am simtit… si ma doare sa stii.
- Hai ca esti amuzanta !
- Am fost ranita sa stii si imi placesa cred ca durerea ma schimbat.
- Acum sa revin la el; a fost dragoste la prima vedere ?
- Da.
- Ce tampenie !
- De ce e o tampenie ?! Stai, nu-mi raspunde ! Doar pentru ca tu nu esti in stare sa te atasezi de cineva, sa-l faci sa te iubeasca, sa-ti eprimi sentimentele; doar pentru ca tu ai fost ranita; doar pentru ca tu ai fost uitata; doar pentru ca oamenii nu te-au apreciat asa cum ai fi vrut tu… doar pentru astea crezi ca atasarea mea e patetica ?!
- Stiu ca gresesc, dar e absurd, intelege doar !
- N-ai sufletu copilo ! Il iubesc, ok ? El e cel mai bun lucru care mi s-a intamplat in ultimele zile.
- Vei fi dezamagita ! Cauta-ma cand te decizi sa-mi dai dreptate !

Il iubesc domn'le !

Nu stiu de ce il iubesc. Dar il iubesc pentru tot ce face pentru mine, pentru tot ce ma face sa simt cand sunt cu el, pentru toate datile in care ii era teama sa nu ma piarda, pentru toate cuvintele pe care mi le spune. Il iubesc si l-as iubi pana la ultima rasuflare. Sunt constienta ca nu i-am oferit TOTUL, sunt constienta ca i-am raspuns sec in unele momente, sunt constienta ca nu am fost in stare sa ma bucur de anumite gesturi care intr-un final au contat cel mai mult. Sunt constienta de absolut tot. Stiu si ca nu sunt acel om perfect, pe care oricine si l-ar dori. Il iubesc si il iubesc al naibi’ de mult. Nu intotdeauna i-am aratat iubire de teama sa nu-l sufoc cu dragostea mea, dar am simtit intotdeauna iubirea care plutea printre noi cand eram unul langa altul. Imi face placere sa-i aud vocea, sa-i multumesc ca ma accepta cu tot cu tampeniile mele, sa-l tachinez. EL e placerea mea vinovata. E pansamentul meu pentru suflet, ma hraneste cu iubire si azi si maine si mereu.
As tipa oriunde as merge : IL IUBESC DOMN’LE !
As sta privindu-l ore intregi si tot nu m-as satura. L-as imbratisa si nu i-as mai da drumul niciodata. L-as saruta in fiecare clipa. L-as iubi pana cand voi fi sleita de puteri, pana cand buzele mele se vor usca si deabia as mai putea vorbi. L-as iubi pana in ultima clipa.
26.08.2013
31.08.2013

Gandurile lui.

O iubesc, da o iubesc. Nu stiu ce sa spun mai mult de atat. E cerul meu, e soarele meu, e lumina care-mi apare-n cale in intuneric cand am cea mai mare nevoie, e pisica mea, e gargarita mea, e lumea mea, e iubirea mea, e briza calduta din toiul verii, e ea si n-am nevoie de nimic mai mult.
N-as da-o la schimb pentru nimeni si nimic.
Incerc sa nu o ranesc, nu si pe ea. Nu stiu cat de mult mi-a reusit pana acum dar fac tot posibilul sa nu o ranesc.
NU SI PE EA, NU SI PE EA!
E perfecta in ochii mei oricum ar considerao lumea sau oricum s-ar considera ea.
Am iubito, am iubito cum iubesc umbra-n zilele caniculare ale verii; si inca o iubesc; si o iubesc mai mult ca niciodata; pe zi ce trece ma face sa o iubesc mai mult si mai mult; la inceput am fost doua suflete pustii, cred ca prima intalnire a fost ca o regasire; am simtit ca o cautam de mult timp; am cautato dintotdeuna, in carti, in filme, in vise, in oameni, peste tot; eram intr-o continua cautare dar nu stiam ce caut, sau pe cine caut. Cand am zarito am simtit ca am regasito, simteam ca o mai vazusem iar acum am regasito. Simteam ceva comun. O simteam comuna. Mirosul ei de trandafir il stiam, tricoul larg mov pe care il purta il stiam, pantalonii mov strimti ii stiam, tenesii verzi ii stiam, parul lungut – saten – blond il stiam, ochii ei albastrii ii stiam, gura ei micuta, buzele rozalii, mainile reci, oja rosie…. toate le stiam, sau aveam senzatia ca…. o cunosteam de o viata.
Am stranso in brate si jur ca am simtit ca m-am regasit pe mine.
Nu-mi venea sa-i mai dau drumul absolut deloc.
Nu-mi pasa de vreme, de ora, de oameni; nu-mi pasa de absolut nimic.
Vroiam sa ma simt din nou bine si atat.
Am privito in ochi; drept in ochi si nu mi-am luat privirea de la ea pret de cateva clipe. Am simtit ca era tot ce mi-as fi putut dori.
Ne-am iubit in acea seara; nu intr-o camera de hotel cu un mega pat. Ci pe o strada ingusta, am stat mult timp imbratisati, ne-am sarutat, era a mea.
M-am gandit ca n-as vrea sa o pierd; nici acum, nici maine, nici niciodata. Si m-am cutremurat. Apoi mi-am amintit ca nimic nu dureaza pentru totdeauna si ca la un moment dat va trebui sa o las sa plece. Nu o voi tine cu forta dar acum ne iubim.
O iubesc lume, e de neinchipuit cat o iubesc.

Suflete.

Pentru prima data m-am indragostit mai intai de sufletul unei persoane. Da, pentru prima data. A fost asa de ciudat, un ciudat placut. Pana acum ma indragosteam doar de exterior si pe parcurs probabil de interior, ma simteam asa bine cu toate ca eram confuza de lucrurile pe care le faceam. Aspectul fizic era primul care ma atragea cu toate ca vorbeam non-stop despre cat de mult conteaza interiorul.
Azi am intalnit acel suflet bland care ma atras de la distanta prin blandetea care dadea pe dinafara. Cum sa nu iubesti un suflet nevinovat ?
Nu mi-a trebuit prea mult timp sa imi dau seama ca m-am regasit dupa atata timp in care imi cautam sufletul, umbland din poarta-n poarta tarandu-mi sentimentele. Deci a fost dragoste la prima vedere. Nu te chinui, draga cititorule, sa spui ca este absurda dragostea la prima vedere, sa spui ca nu exista, sa spui ca este banala; doar pentru ca tu ai fost ranit si nu mai crezi in oameni nu trebuie sa ranesti si tu la randul tau.
Dupa atata timp nu credeam ca voi mai intalni sufletul perfect.
E asa frumos sa te regasesti dupa atata timp.
L-am privit ca si cu l-as fi cunoscut de o viata, mi-a zambit asa de frumos, am incercat sa-i transmit multumire si un strop de iubire, cred ca mi-a iesit.
E asa de perfect, nu stiu; ce greu e sa exprimi iubirea in cuvinte.
Il iubesc si il iubesc asa de mult. Poate in primele secunde a fost doar senzatia de atasare, dar cand clipa de clipa nu te poti gandi decat la o anumita persoana, inima iti bate sa sara din piept cand ii auzi numele, fluturasii zboara prin stomacul tau si nu-ti mai dau pace, e iubire, nu ?
E asa caraghios cand isi exprima sentimentele, oriunde as merge miroase a el; e placut, iubirea e placuta; e frumos sa citesti in sufletul unei persoane, iti dai seama cate are de spus si ii e asa teama, dar acum incerci sa il faci sa nu se simta stanjenit din cauza lucrurilor pe care ii e teama sa le exprime; e asa inocent si asa de bland;
Poate am fost un copil prostut sa ma atasez din prima clipa, dar nu ma doare deci iubesc; iubesc sa-i vorbesc, iubesc sa-l ascult, iubesc sa-l imbratisez, iubesc sa rad impreuna cu el, iubesc sa-l privesc, iubesc sa ma gandesc la el, iubesc sa-l privesc, iubesc cand ma priveste, iubesc cand ne tinem de mana, iubesc cand ne alergam copilareste, iubesc cant tipam de fericire, iubesc cand ma intelege, iubesc sa-l inteleg, iubesc sa-l vad fericit, iubesc fericirea, iubesc sa stau cu capul pe umarul lui, iubesc sa ma ciupeasca, iubesc sa-i scriu, iubesc sa-i vorbesc, il iubesc pe el.
Timpul pe care il petrecem impreuna e .. e infinit, el e infinit, noi suntem infiniti, iubirea e infinita.

Te hranesti cu invidie ?

Cum sa-i judeci muzica unui artist daca nu o intelegi ? Cum sa-i judeci talentul unui om daca nu stii cum a reusit sa-l dobandeasca ? Cum sa judeci alegerile cuiva daca nu ii cunosti motivele ? Cum sa avem o viata perfecta daca noi traim cu ura si ne hranim cu invidie ? Cum sa ai ce-ti doresti daca nu lupti pentru asta ? Cum sa critici un artist daca nu stii prin cate a trecut sa ajunga omul de azi ?
De ce judecati tot timpul oameni buni ?
Dupa ce ca ne uram si ne invidiem destul, trebuia sa mai si judecam din lipsa de ocupatie sau orice alta chestie.
INCETATI sa mai fiti rautaciosi unii cu altii. Dumnezeu ne-a lasat asa cum a crezut el mai bine si doar el are dreptul sa ne critice cu adevarat. Invidia e doar un mic impas, ignora si sari peste acest stadiu.
Chiar ti se pare un lucru greu- tu, cel care citesti acum si te gandesti la datile cand ai judecat pe cineva – sa treci cu vederea imperfectiunile celorlalti ?
Imperfectiunile sunt frumoase, trebuie doar sa cunosti persoanele potrivite, cu care sa te simti bine pentru a vedea perfecituni si pentru a fi perfect/a in ochii acelora.

Gesturi mici si iubiri infinite.

Nu vreau sa vi, sa ma iei in brate si sa fugim pe o insula pustie. Nu vreau sa ma plimbi cu cea mai scumpa masina. Nu vreau sa-mi cumperi cel mai scump cadou. Nu vreau sa-mi cumperi cel mai mare buchet de flori. Nu vreau sa-mi aduci aur si argint. Nu vreau sa ma duci in Alabama. Nu vreau sa-mi cumperi o vila imensa. Nu vreau sa ma prezinti parintilor tai drept o mare regina/miss univers. Nu.
Vreau doar sa ma saruti pe frunte cand esti cu prietenii, sa ma ti de mana cand ne plimbam, sa ma strangi in brate cand ne vedem, sa-mi rupi o floare de pe strada si sa mi-o dai, sa-mi povestesti orice cand stam pe o banca, sa fi sincer cu mine de fiecare data, sa ma iubesti pur si simplu, sa ne plimbam ca doi oameni ce se iubesc prin acest oras aglomerat de oameni care fug de colo-colo si nu au timp nici pentru ei, sa ma ti de gat la film..
Vreau gesturi mici.
Imi pare rau, cer mult ?

A fost odata ca nici o alta data.

In viata fiecarui om exista o vara, acea vara care te schimba. Poate nu in totalitate ci doar pe jumatate sau mai mult de jumatate.
Poate e din cauza unei iubiri pierdute, unor momente grele, unor persoane pierdute.
Poate ca te gandesti la lucrurile pe care le-ai pierdut.
Poate iti e dor si nu poti face nimic.
Poate simti nevoia unei persoane care e fericita fara tine.
Poate simti durere, ura, tristete.
Sunt mii si mii de motive.
Insa ele s-au adunat intr-o vara si te-au facut alt om.
Poate regreti sau poate te bucuri.
A fost vara ta. Probabil ultima din ce ai fost odata.

Vinovatii fara vina.

Prima iubire nu inseamna neaparat cea mai frumoasa piesa de sah de pe tabla vietii.
Prima iubire inseamna gesturile stangaci in manifestarea iubirii, vorbele tremurande cand impartaseam sentimente, maini transpirate cand incercam se ne apropiem, voci stinse si balbaite cand ne luam la revedere dupa o lunga zi, o importanta prietenie legata inaintea primei iubiri, mana tremuranda pe primul cadou, bratele deschise oricand – tremurand de o teama placuta a unei prime sau ultime imbratisari.
Prima iubire a fost nobila si unica.
Nu o mai poti repeta.
Nu o mai poti repara.
Poti doar sa te bucuri de ea, sa-ti aduci aminte cu drag de ea si sa zambesti mereu cand iti reamintesti.

Ma doare si e ciudat.

Si jur ca in acele momente eram infiniti, eu eram, tu erai. Eram impreuna. Totul era infinit. Convorbirile erau, mesajele erau, sentimentele erau, trairile erau, orele erau, gesturile erau, cuvintele erau.
Imi pare nespus de rau ca nu am stiut sa te iubesc. Sunt un copil prostut si nu stiu prea multe.
Imi pare rau pentru ca am pus orgoliul mai presus de tot.
Imi pare rau ca nu am stiut sa ma bucur de gesturile mici.
Imi pare rau ca nu am crezut in a doua sansa.
Imi pare rau ca nu am crezut in iubire.
Imi pare rau ca nu am crezut in tine.
Imi pare rau ca nu am crezut in mine.
Imi pare rau ca nu am crezut in noi.
Imi pare rau ca am realizat tarziu.
Imi pare rau ca nu te-am inteles la timp.
Imi pare rau ca am renuntat prea usor.
Imi pare rau ca nu am fost indeajuns de sincera.
Imi pare rau si ma doare. Ma doare ca nu stiu sa profit de nici o sansa care mi se ofera. Si sincer ma doare. Ma doare de mine, de tine, de noi, de oameni.
Ma doare si e ciudat.
Ma doare si imi pare rau…

Sperante desarte.

Nu pot sa scriu la nesfarsit despre o iubire pierduta. Tie nu iti pasa iar eu imi intind prea mult sufletul. Pot doar sa nu te uit si sa sper ca si tu vei face la fel. Pot doar sa sper ca intr-o zi ne vom revedea intamplator si vom zambi. Pot doar sa sper ca intr-o zi cand vom fi amandoi online ne vom face curaj sa vorbim deschis, ca intre prieteni.
Doar sper.
Doar sper sa recitesti mereu randurile mele si sa iti inchipui ca niciodata nu m-am oprit din a scrie despre tine. Nu pot inota printre suspine la nesfarsit. O parte din mine inca a ramas langa tine, nu te teme nu vei fi singur niciodata, cealalta parte insa tanjeste dupa tot. Nu voi enumera aici acele lucrurui pentru ca mi-ar lua mult timp si cred ca m-am plans indeajuns.
Voi fugi de mine intr-o zi si ma voi preface ca nu doare. Poate te voi lua cu mine sa ne reamintim de vremea cand ne-am iubit, dar nu iti garantez. Sunt nehotarata.
Deja mi-am schimbat parerea. Am in jurul meu oameni perfecti care ma invelesc cu dragoste si ma hranesc cu vise si gingasie, imi va parea enorm de rau daca as lasa acesti oameni balta.
I-am dezamagit pe toti pana acum, dar nu mi-ar fi mie bine fara ei. Probabil nici lor fara mine. Mai sunt inca persoane care ma iubesc, si chiar nu stiu ce iubesc la mine, am sufletul gol, sau poate nu mai am deloc dar le voi sta alaturi pentru tot ceea ce au facut si inca fac pentru mine..

Lume imperfecta, vieti pline de ura. Perfect.

Societatea te va omora cat de curand. Fiecare are dreptul sa judece dar unii abuzeaza te acest drept. Cat timp crezi ca te mai poti tara in genunchi intr-o societate ca asta ?
Exact. Nu pentru mult timp. Te vor distruge bucatica cu bucatica, te vor critica pana te vor face sa urlii de durere, iti vor arunca cuvinte-n cap pana te vei demoraliza complet. Societatea are ochii plini de ura, mainile pline de nevoia de a distruge, capul plini de ganduri ucigase de sperante si vise.
Uita-te in jur si ai sa vezi cum totul se prabuseste.
Societatea este insetata de razbunare, de sentimentul ala de a distruge orice-i iese in cale, de a demoraliza oameni. Vei pieri incetul cu incetul in aceasta societatea si singurul lucru pe care-l vei putea face e sa stai si sa privesti, legat de un zid, privind indus in eroare pentru ca nu poti face nimic. Nu tu. Ci toti, la un loc putem schimba societatea. Dar nu suntem uniti si nu vom fi niciodata, ne uram, ne injuram si ne judecam in ultimul hal. Din aceasta cauza nu ne mai rabda Dumnezeu!

Inca am nevoie de tine.

Draga tu,
Buna, ma mai ti minte ? Probabil ca nu.
Ei bine, stii, sunt eu, tipa aia naiva care te-a iubit.
Mi s-a facut dor sa-i scriu cuiva drag. Nu te voi judeca niciodata pentru ca ai obosit sa ma iubesti. Tu doar mi-ai predat lectia si te-ai evaporat. Am drumul meu in care poate voi intalni pe cineva care sa-mi iubeasca defectele, la fel si tu la randul tau.
Poate nici nu te vei obosi sa citesti aceasta pagina de dor, dar eu sper ca macar primele randuri le-ai simtit asa cum faceai odata.
Poate azi nu te-ai gandit la mine. Poate azi ti-ai vazut doar de viata ta. Poate chiar m-ai uitat.
Aminteste-ti, daca vreodata iti va fi dor de mine, nu ezita sa ma suni. Indiferent ce voi face, cat de ocupata voi fi, imi voi rapi cateva minute sa te ascult si sa te inteleg.
Poate te gandesti ca sunt prea amabila iar tu nu ai merita acum nici ‘ buna ‘ – ul meu. Da, poate asa e. Dar nu ma lasa inima sa renunt asa de usor la perioada din viata mea in care fiecare clipa ma gasea zambind. Azi nu mai e asa. Azi doar mi se scurge un dor dulce-amarui pe corp, insa un strop de iubire tot se mai scurge din cand in cand, iar asta e singurul motiv pentru care mai sper si pentru care am decis sa-ti scriu; nu am nimic de pierdut – poate doar pe mine si rationamentul gandirii.
Sper doar ca peste cativa ani sa iti aduci aminte de acea fata naiva care iti iubea fiecare greseala, care nu te lasa sa pleci capul in jos in momentele de dor cumplit sau mai stiu eu ce, pe care le aveai…
Si sper sa-ti amintesti cu drag si sa zambesti. Adu-ti aminte ca tu mai iubit pe bune, nu-i poti da cu piciorul unei relatii de atata timp, intelegi tu…
Cu drag, o straina care te-ai iubit.

5 mai si un el.

5. Inca ne leaga un 5, un 5 amarat. Un 5 pagubas, stii, atunci bucata de asfalt care ne unea s-a spart in doua si a plutit pe valurile vietii, fiecare bucata pe alt drum. Eram disperata, vroiam sa urlu, sa tip, dar stiam ca nu ma vei mai auzi, te indepartai usor zambind si imi faceai cu mana. Sigur ca am simtit nepasare atunci, mi-ai turnat in cap cuvinte grele. Ne mai lega si un 3. Ceva gen 3 luni de stat lipiti, comunicat non-stop si dor nemarginit.
Dar 5 a fost fatal. Mi-ai reprosat la despartire ca nu te-am iubit asa cum te-ai fi asteptat, ca nu am fost persoana pe care o credeai.. si nu ne-au trebuit prea multe motive sa fugim unul de altul, unul si bun si a fost indeajuns. Increderea nu a fost niciodata un motiv, increderea mereu a fost de partea noastra. A fost motivul care nu multa lume il stie si multi pretind ca il stiu.
De ce a trebuit sa ne ranim si mai rau la despartire ?
Asa ai vrut tu ? Asa te-ai simtit mai bine ? Acum poti fi mult mai fericit ?
Nu ma astept sa imi raspunzi, acum chiar nu mai e nevoie sa-mi explici de ce s-au intmaplat toate acestea, probabil cu timpul voi intalni in cale multe raspunsuri la diverse intrebari.
Imi poti promite macar ca atunci cand imi vei auzi numele te vei gandi cu drag la mine ?
La fata aia prostuta care nu putea sa fie suparata pe tine, fata aia prostuta care se intrista cand nu erai online, fata aia prostuta care tremura cand o salutai, fata aia prostuta care zambea cand vorbeati, fata aia prostuta care te astepta ore insir doar sa vorbiti, fata aia prostuta care a facut eforturi sa nu-si arate tristetea din ochi din cauza distantei, desi o invaluia de fiecare data cand vedea sau auzea numele tau, fata aia prostuta care te-a iubit neconditionat.. promite-mi ca nu o vei uita pe fata aia, promite-mi ca numele ei te va face sa zambesti cand il auzi..

Imi pare rau...

Buna ziua !
Va iubesc, va iubesc pe toti, nici nu v-ati imaginat vreodata cat va iubesc. PE TOTI, pe bune, chiar si pe cei care intrati o data pe luna doar ca sa vedeti ce a mai postat ‘ pustoaica asta ‘ . Nu fac, nu am facut si nu voi face niciodata diferente intre voi. Aici sunteti toti egali si va iubesc in mod egal pe toti si nu astept iubire inapoi de la voi, e deajuns sa va iubesc eu si voi sa-mi suportati iesirile si va iubesc si mai mult.
Am avut perioade foarte urate si deabia ce am intrat sa mai postez cate ceva, cu toate ca v-am urmarit la fiecare secunda. Am crezut acum o scurta perioada ca s-au rezolvat toate cand : BANG – viata : stai putin ! Si mda, nu a mai fost totul ok, a fost totul anapoda.
Sunt un om distrus pe dinauntru si chiar nu mai stiu ce sa fac, ce sa nu fac. Imi pare nespus de rau ca am impartasit anumite chestii unei persoane care merita doar un ‘ buna ‘ dar nimic mai mult. Imi pare rau ca am crezut ca in sfarsit am gasit un prieten, cand toti o vroiau tocmai pe ea si intr-un final au luato. Imi pare rau ca nu am fost indeajuns de sincera. Imi pare rau ca m-am bucurat alaturi de persoana nepotrivita. Imi pare rau ca nu am realizat mai devreme ca ma raneam singura. Imi pare rau ca nu am crezut pe nimeni cand imi spunea ca nu voi fi fericita asa. Imi pare rau ca nu am ascultato pe mama cand spunea ca singurul prieten care nu ma va trada niciodata este chiar mama.
Imi pare rau ca nu stiu sa-mi expun punctul de vedere. Imi pare rau ca nu stiu sa profit de nici o sansa. Imi pare rau ca am dat sansa unor persoane sa ma cunosca. Imi pare rau ca nu sunt cel mai perfect om din lume. Imi pare rau ca nu stiu sa apreciez lucrurile bune din jurul meu. Imi pare rau ca nu sunt un bun ascultator.
Imi pare nespus de rau ca ofer incredere unor persoane care nu mi-ar oferi nici macar un fir de ata.
Imi pare rau ca nu stiu sa-mi impun autoritatea cand e mare nevoie de asta.
Imi pare rau ca nu reusesc sa-mi exprim gandurile atunci cand trebuie, si cu toate astea astept sa mai fiu intrebata de 2 ori – pentru ca ce gandesc pe moment asta spun si realizez ca a fost o mare prostie dar sunt nevoita sa-mi duc balivernele pana la capat – desi nu de multe ori mai sunt intrebata si a 2a si a 3a oara si imi pare nespus de rau.
Imi pare rau ca ranesc ceea ce imi face bine.
Imi pare rau ca urasc ce ma iubesti.
Imi pare rau ca nu ii arat mamei cat de mult o iubesc.
Imi pare rau ca ma bucur deseori de raul altuia.
Imi pare rau ca ma intristeaza fericirea unora.
Imi pare rau ca nu reusesc sa ma comport cel mai exemplar in societate.
Imi pare rau ca dezamagesc fiinte pe care le iubesc.
Imi pare rau ca nu stiu intr-adevar sa iubesc.
Imi pare rau ca inca mai sper la o lume mai buna.
Imi pare rau ca mint.
Imi pare rau ca urasc.
Imi pare rau ca nu am cel mai bun simt al umorului.
Imi pare rau ca nu agreez orice gluma.
Imi pare rau ca nu pot repara nimic din trecutul meu.
Imi pare rau ca nu cred in mine.
Imi pare rau ca daca eu nu ofer iubire celor care imi ofera voi fi lasata balta, desi nu-i nimic nou..
Imi pare rau ca nu stiu sa ma bucur de lucruri mici care-mi schimba viata in bine.
Imi pare rau ca nu sunt cel mai cuminte copil.
Imi pare rau ca reactionez fara sa ma gandesc cateva clipe inainte.
Imi pare rau ca uneori critic lucruri pe care nu le inteleg.
Imi pare rau ca vorbesc mult, prea mult fara nici o noima.
Imi pare rau ca ranesc tot ce e in jurul meu.
Imi pare rau ca nu am facut ceea ce imi doream sa fac.
Imi pare rau ca nu mi-am indeplinit nici un vis.
Imi pare rau ca nu am stiut sa profit de ocazii.
Imi pare rau ca renunt prea usor.
Imi pare rau ca ma las criticata de oameni care nu ma inteleg.
Imi pare rau ca nu ma pot abtine sa nu ma vait.
Imi pare rau ca va impovarez cu grijile mele.
Imi pare rau ca sa ajuns pana aici.
Imi pare rau ca nu arat indeajuns iubirea oamenilor din jurul meu.
Imi pare rau ca am intalnit persoane pe care le-as fi putut iubi nebuneste, doar ca le-am intalnit la momentul de potrivit.
Imi pare rau ca regret prea mult.
Imi pare rau ca orice as face el nu se mai intoarce.
Imi pare rau ca regret in zadar.
Imi pare rau …

Perfectiune imperfecta.

Stii momentul ala cand simti ca nu mai ai suflet ?
Si nu ma refer fizic, ci psihic.
E total aiurea cand observi cat de repede dispar toate. Si doare al naibi’ de tare cand simti ca esti legat de un stalp cu lanturi si nu poti face absolut nimic. Poti doar sa privesti si sa urli.
Oamenii din jur sunt de vina, ei fac ca totul sa treaca ca o briza rece in toiul verii, undeva la mare.
Doare si iar doare si nu poti sa faci nimic. Poti doar sa te inchizi in camera si sa iti dai drumul la plans. A fost indeajuns o zi intreaga sa te prefaci ca esti vesela si ca nu ai nimic impotriva cu schimbare, a fost indeajuns sa primesti o intrebare demoralizanta si sa trebuiasca sa incepi sa razi.. acum esti singur, descarca-te.
Nu te va ajuta cu nimic, poti fi doar putin mai liber. Insa nu cu mult, ar fi imposibili.
Societatea te demoralizeaza iar oamenii care traiesc in ea nu sunt uniti. Sunt uniti poate doar impotriva raului.
Esti singurul care inca mai crede in bine si spera ca intr-o zi totul va fi ok.
Incerci sa lasi lumea umpic mai buna decat ai gasito.
Perfect de imperfect.

Be you.

Cum ar fi sa faci chiar tu o pancarda ca asta si sa te plimbi pe strada, iar dintr-o data, persoana pe care o placi sa treaca pe acolo si sa te ia in brate ? Ar fi dragut, nu ? Stiu.
Te-ai simti chiar bine, nu ? Stiu, ar fi perfect. Ar fi o zi intr-adevar perfecta. Probabil ar fi una dintre cele mai frumoasa zi din viata ta.
Stim cu totii ca ar fi perfect. Si ce mai astepti frate ? Traieste-ti viata, nu vei avea nimic de pierdut. Probabil persoanele care nu stiu sa aprecieze gesturile mici si simple se vor amuza pe tema asta, dar fa-te ca nu-ti pasa, chiar nu ar avea de ce.
Daca tu te simti bine facand asta, de ce sa asculti criticile din jurul tau ? Societatea intotdeauna va dori sa te distruga. Fa ceea ce te face fericita inainte ca persoanele pe care ti le doresti in viata ta sa se sature sa astepte si sa fuga.
Fii tu, e cel mai bine.

O ceasca de iubire.

Putem sa mergem impreuna la un ceai, intr-o zi ploioasa cand probabil voi fi monotona si simplista.
Vom merge prin ploaia tinandu-ne de mana si vom zambi tot drumul.
Vom intra intr-un loc unde sa putem bea un ceai.
Aratam ca niste indragostiti uzi.
Toti se vor opri din ceea se faceau in acel moment si ne vor privi zambind.
Ne vom aseza la o masa, undeva la geam sa privim ploaia si vom comanda doua ceaiuri.
Vom pune mainile pe masa si ni le vom impreuna.
Nu vrem sa ne pierdem aici.
Ne vom privi cu dragoste si asta se va putea citi in ochii nostri.
Vom fi veseli tot restul zilei.
Vom primi ceaiurile, vom sorbi usor o gura apoi ne vom tine din nou de mana.
Vom vorbi deschis.
Vom discuta despre orice, vom vorbi si despre noi.
Recunoastem ca inca ne mai iubim si nu putem renunta asa usor, poate chiar nu putem deloc.
Vom privi pe geam in acelasi timp.
Vom rade.
Ne vom ridica si ne vom imbratisa.
Vom sta asa pret de cateva minute.
Vom simti doar iubire.
Doar ne bucuram ca ne-am revazut.
Oamenii din jur se vor ridica si vor face poze din placere.
Ne vor privi si vor aplauda.
Eu voi avea ochii umezi de fericire.
Tu mai vei saruta usor pe frunte.
Imi vei spune ca ma iubesti.
Iti voi raspunde ca si eu deasemeni.
Ne vom imbratisa din nou.
Ne vom promite ca nu vom mai face greseala de a renunta la ceva ce nu trebuie.
Adica nu vom mai renunta la noi.
Ne vom jura iubire.
Vom plati ceaiurile.
Vom ramane cateva clipe zambind tuturor.
Ne vom privi.
Ne vom saruta.
Ne vom lua de mana.
Vom pleca.
Ne vom iubi.
Azi.
Maine.
Si intotdeauna.

Oamenii orgoliosi.

Oamenii orgoliosi. Intotdeuna mi-ai displacut, desi sunt unul din ei, poate si eu m-am displacut.
E prostesc sa nu mananci, desi iti este foame, pentru ca mama ta a tipat la tine.
E prostesc sa nu mai vorbesti cu o persona, desi iti doresti enorm, doar pentru ca acea persoana iese si cu alte persoane.
E prostesc sa nu iesi cu o persoana, desi e tot ce ti-au putea dori la acel moment, doar pentru ca acea persoana a glumit cu tine sau nu a mers unde vrei tu intr-un anumit moment.
E prostesc, pe bune. Si e rau, ca dintr-o cearta ca asta poti sa pierzi o persoana. Poate nu suna chiar asa de tragic, dar un adio care nu a fost gandit cu cap, il poate face pe om din cel mai puternic si iubit in cel mai slab si iubit de mila. E stupid. Cum sa pierzi o persoana din orgoliu ? Doare, doare chiar foarte tare.
De ce sa nu incerci sa lasi tu de la tine ? De ce sa nu faci si ca altcineva ? De ce sa nu incerci si ceva nou ? De ce sa nu-i faci pe plac unui om ? De ce sa nu faci o persoana sa zambeasca ? De ce sa nu imbratisezi pe cineva ?
Toate astea doar pentru ca ai tu orgoliu ? Gandeste-te la cei care sufera dupa urma orgoliului tau, gandeste-te cat de slabi pot fi acei oameni si cat de jos ii poti trage cu orgoliul tau, ii poti calca pe inima, pe suflet, ii poti face cei mai slabi oameni, ii poti baga intr-o depresie din care sa nu isi mai revina, ii poti provoca o moarte rapida, orice. Si toate aste din ce cauza ? Din cauza amaratului tau de orgoliu ? Te rog, arunca-l intr-o prapastie.

6

Iti place sa-mi spui ca ma iubesti si apoi sa nu-mi mai vorbesti ? Iti place sa ma strangi in brate apoi sa fugi, sa nu te mai gasesc ? Tu nu vezi ca doare asa ? Nu, normal ca nu vezi. EA nu te lasa sa vezi. Iti mai aduci aminte.. 6, acum 6 luni, mi-ai jurat ca nu te vei schimba niciodata, pentru nimeni si nimic, mi-ai jurat ca ma vei iubi neconditionat, chiar daca drumurile noastre se vor separa, chiar daca vei mai iubi si pe altcineva. Acum esti fericit, si ai uitat, nu ?
Trebuie sa plec, sa plec undeva, la intamplare. Trebuie sa fug undeva, sa respir alt aer decat aerul cu miros de ‘ tine ‘ . Trebuie sa invat ca oamenii se schimba, si se schimba incat nu-i mai recunosti. Trebuie sa-mi tarasc sufletul, oriunde, numai sa plec.
Nu mai pot, ma intelegi ? Nu mai pot! Ai uitat, mi-ai aruncat cu ace-n suflet, mi-ai turnat cuvinte-n cap.. nu mai pot, crede-ma !
Poate nici tu nu mai poti.. asa ca fugi.. sau ramai si fug eu ! Nu vreau sa ma mai vezi, nu ma vei recunoaste, am ochii plini de ura, fugi, sa nu ne ranim iar..
‘ 6 ‘

30 de lucruri de facut inainte sa mori.

1. Sa te culci pe asternuturi proaspat spalate.
2. Sa te joci cu picioarele in apa.
3. Sa simti ca au mai ramas multe pagini de citit din cartea care iti place foarte mult.
4. Sa aluneci si sa nu cazi.
5. Sa simti nisipul intre degetele de la picioare.
6. SMS-ul pe care l-ai asteptat foarte mult.
7. Sa te trezesti dupa un cosmar realistic si sa intelegi ca a fost doar un vis.
8. Sa musti un ecler/ o chifla/ o prajitura din partea in care este umplutura.
9. Sa gasesti o bucata de cartof prajita pana la starea de chips in portia de cartofi prajiti.
10. Sa dezlipesti folia protectoare de pe dispozitivele electronice noi.
11. Sa gasesti niste bani ascunsi de care ai uitat.
12. Cand plapuma in care te-ai bagat era rece si incepe sa se incalzeasca.
13. Sa introduci corect o parola de mult uitata.
14. Sa atingi parul dupa ce a fost tuns.
15. Frigiderul plin de bunatati ramase dupa sarbatori.
16. Sa nimeresti de departe cand arunci ceva la cosul de gunoi.
17. Sa imbraci ceea ce tocmai ai cumparat.
18. Sa te trezesti cu o ora inainte ca sa sune ceasul desteptator si sa intelegi ca mai ai multa vreme pana ce trebuie sa te trezesti si sa te culci la loc.
19. Sa simti undeva, intamplator un miros din copilarie.
20. Sa te treaca fiorii de la o melodie pe care o asculti.
21. Sa reusesti sa scoti ultima picatura de pasta de dinti din tub.
22. Sa rascolesti cutia cu jucariile si lucrurile din copilarie.
23. Sa stai pe pat si sa asculti cum cad picaturile de ploaie pe geam si pe pervaz.
24. Sa dezlipesti de pe mana lipiciul ca pe un strat de piele.
25. Sa te asezi pe canapea dupa o zi intreaga de stat in picioare.
26. Sa iti dea lacrimile de la atata ras.
27. Sa iti bagi mainile intr-un vas plin cu orez nefiert.
28. Sa intorci perna pe partea rece.
29. Sa observi cum strainii care stau alaturi rad ascultand discutia ta cu prietenii.
30. Sa razi impreuna cu ceilalti.

13 citate exceptionale despre femei.

1. Exista doar trei lucruri pe care poti sa le faci pentru o femeie: poti sa o iubesti, sa suferi pentru ea sau sa o transformi in literatura. Henry Miller
2. A fi femeie este o sarcina foarte dificila, deoarece aceasta consta in a avea de-a face cu barbati. Joseph Conrad
3. Femeile ma omoara. Ele chiar o fac. Nu vreau sa spun ca sunt obsedat sau ceva de genul asta – desi eu sunt destul de sexy. Ele chiar imi plac, vreau sa spun. Mereu isi lasa bagajele in mijlocul culoarului. J.D. Salinger
4. Si totusi femeile – femeile bune – m-au speriat pentru ca au vrut, in cele din urma, si sufletul meu. Iar ceea ce a mai ramas din mine, mi-am dorit sa pastrez. Charles Bukowski
5. Ca de obicei, in spatele fiecarui idiot se afla o femeie minunata. John Lennon
6. De ce femeile sunt mult mai interesante barbatilor, decat barbatii femeilor? Virginia Woolf
7. Sa nu va fie rusine, femeilor… sunteti portile corpului si tot voi sunteti portile sufletului. Walt Whitman
8. Marea problema a unor femei este ca devin prea entuziasmate pentru nimic si apoi se marita cu el. Cher
9. Singura modalitate prin care o femeie poate schimba un barbat este de a-l plictisi intr-atat de tare, incat el sa-si piarda tot interesul posibil in viata. Oscar Wilde
10. Imi plac femeile inteligente. Atunci cand iesi la intalnire, nu trebuie sa fie un concurs de holbat. Frank Sinatra
11. Femeile trebuie sa le spuna mereu barbatilor ca ei sunt cei puternici, cei mari, cei minunati. Dar adevarul este ca femeile sunt cele puternice. Aceasta, va zic, este doar opinia mea. Eu nu sunt un profesor. Coco Chanel
12. Nu-mi doresc ca femeile sa aiba putere asupra barbatilor. Ci doar asupra lor insele. Mary Wollstonecraft
13. Femeile gandesc cu intreg corpul si vad lucrurile ca un tot intreg, mai mult decat o fac barbatii. Dorothy Day

Iti cer si te rog.

Nu-ti voi reprosa niciodata ca nu m-ai iubit cand am vrut. Imi voi reprosa mie ca nu te-am iubit cand era timpul. Si imi voi reprosa pana buzele-mi vor fi uscate, gatul imi va fi ars de la atatea vorbe iar eu nu voi mai putea scoate nici macar un sunet.
Nu o sa incerc sa ma scuz si sa te rog sa ma ierti, stiu ca ar fi cam imposibil. Iti cer sa nu ma uiti, iti cer sa te gandesti la mine macar putin acolo, iti cer sa te uiti la fotografiile vechi si sa-ti spui ” mi-e dor de ea ” , iti cer sa ma suni cand simti nevoia sa vorbesti cu mine – nu ezita, voi sta mereu cu mana pe telefon, gata sa-ti raspund, nu merita sa te las sa astepti;
Iti cer sa te plimbi pe strada intr-o zi de vara, sa rupi o floare si sa te gandesti la ziua in care ai facut asta pentru mine, iti cer sa treci pe langa un catel si sa-ti aduci aminte ziua in care incercam sa ne spunem ceva prin gesturi dar reuseam cu greu, iti cer sa mai treci pe la poarta bunicilor mei si sa-ti aduci aminte cand m-ai revazut..
Iti cer si te rog din adancul sufletului, nu da cu piciorul, am sufletul deja cu plasturi, nu ma uita..

Azi nu, nu te mai iert...

Cand, poate, nu o sa mai fiu, sa nu-mi duci lipsa, te rog. Astfel voi plange, mai mult mort decat viu.
Am fost mereu langa tine cand ai avut nevoie, niciodata nu am spus ” nu ” cererilor tale de ajutor, niciodata nu am spus ” azi nu, nu te mai iert ” , intotdeauna am fost persoana care desena numele tau pe orice, ti-am oferit sufletul meu pe tava cand tristetea ti se potrivea ca o manusa, ti-am adus zambete la borcan si ti-am furat amaraciunea, ti-am gadilat corzile sufletului in momentele de cumpana cumplita, te-am purtat in spate mii de ceasuri. Totul pentru tine. Ti-am respectat sufletul, pe tine, fericirea ta – dreptul la ea.
Am riscat totul pentru tine, mi-am riscat fericirea, mi-am riscat zambetele, m-am riscat pe mine. Si cu toate astea m-ai uitat asa de usor.. acum nu mai e nevoie sa-ti aduci aminte de mine, am trecut si eu peste, sau cel putin imi place sa cred asta..
Sa nu plangi, nu ma va ajuta cu nimic. Sa nu imi reprosezi nimic, sa nu-mi oferi nimic. Tot ce am nevoie e sa fi acolo, sau cel putin incerc sa sper ca vei fi.. te iubesc.

Vechea si prafuita eu.

– Unde esti cand am nevoie de tine ?!
- Sunt aici, calmeaza-te…
- Nu, nu esti aici, am nevoie de vechea TU !
- Sunt eu !
- Nu, nu esti. te-ai schimbat, timpul si-a lasat amprenta asupra noastra.. de ce te-ai schimbat ?
- Dar nu m-am schimbat !
- Ba da, esti diferita acum..
- Sunt tot eu !
- Unde e vechea tu, vechiul eu, vechiul ” amandoi vom fi mereu ” ?
- Poti te rog sa nu ma tipi la mine ..
- De ce, regreti acum ?
- De ce as regreta ?
- Pentru ca te mustreaza gandul schimbarii.
- Nu, te rog, taci !
- Bine, tac, dar spune-mi de ce ai facut asta ?!
- Nu m-am schimbat, sunt tot eu, te rog, intelege !
- Nu, nu esti tu.
- Te rog..
- Nu ma mai ruga nimic, imi pare rau, imi pare rau doar ca nu te-am apreciat cand erai tu.
- Dar sunt EU ! te rog, iarta-ma, asculta-ma !
…

Spatii.

– De ce crezi tu ca intotdeauna indragostitii se tin de mana, ocupand golurile dintre degete ?
- Se iubesc.
- Nu, nu asta ! Ce-i cu golurile dintre degete ?
- Pai, daca n-am avea golurile acelea care pot fi completate de un EL sau o EA, iti dai seama ca am arata ca niste rate, nu ?
- Oh..

Ea.

Ea.
Ea este o fata pe care probabil nu multi o cunosc. Pe care probabil multi o critica. Pe care probabil multi o urasc. Pe care probabil multi ai si uitato deja. Pe care probabil multi si-ar fi dorit sa nu o cunosca.
Probabil ca nici ea nu stie cine este.
Ea este o fata care desi pare fericita, adoarme plangand ca un copil si se trezeste suspinand. Este intrebata ce face, desi de foarte multe ori nimanui nu-i pasa; din politete raspunde ” sunt bine ” – asa a fost intotdeauna, si nimanui nu i-a pasat vreodata cu adevarat daca este intr-adevar bine.
Ea este genul de fata care prefera sa pretinda ca e bine decat sa explice de nenumarate ori ce o doare. Poate de multe ori o doare sufletul si nu are putere sa mai raspunda la mesajele banale de ‘ ce faci ‘ , dar asa e ea si probabil multi si-ar dori a o avea langa ei, probabil multi inca nu au uitato.
Insa probabil si acum o doare ceva.. probabil sufletul, probabil de dor, si probabil acelei persoane chiar nu ii pasa..
1,2,3 .. ea e terminata..

Aminteste-ti ca n-ai plecat de sus.

– Nu mai rascoli trecutul !
- De ce ?
- E ca si cum ai dezgropa mortii !
- Si ? Mie-mi place.
- De ce ti-ar placea ?!
- Imi aduce aminte de tine, mereu.
- Dar eu sunt fericit acum !
- Acum ?
- Da, acum !
- Acum, de ce ?
- Pentru ca sunt cu ea si o iubesc !
- Ah, gata, acum iubesti orice-ti iese in cale ?
- Nu ! Pe ea chiar o iubesc !
- Si pe mine m-ai uitat ?
- Nu,nu te-am uitat !
- Dar ai uitat asa repede de .. noi ?
- Nu !
- Dar ai trecut repede peste.
- Si ce vroiai sa fac, sa te astept toata viata ?!
- Nu.
- Si atunci ?! Nu ai stiut sa profiti la timp, asta e, acum e prea tarziu !
- Dar ce-ai draga ? Cand erai doar cu mine ..
- Cand eram doar cu tine, cand eram doar cu tine ?! Acum nu mai sunt, asta e !
- Iti mai aduci aminte cand plangeai ca un prost dupa altele iar eu eram pe post de servetel si persoana careia ii spuneai totul, te descarcai complet ?
- Da..
- Acum ai uitat, sau ce ?
- Nu, nu am uitat..
- Asa se pare. Nu ti-am cerut nimic, decat sa iesim ca amicii.
- Dar eu ies cu ea pentru ca o iubesc !
- Da, logic ca iesi cu ea, am uitat. Eu nu sunt ea.
- Da ! Si nu te mai compara cu ea ca nu esti nici macar pe aproape !
- Asa zici, acum ? Acum, cand toate tristetile s-au dus, asta zici ?
- Da..
- Ahm, oamenii, uita intotdeauna de unde au plecat..
- Nu am uitat !
- Ai uitat, ai uitat ca erai persoana care mi-a jurat ca orice-ar fi nu se va schima niciodata, pentru nimeni si nimic in lume, acum ce faci ?
- O iubesc..
- Si pe mine m-ai iubit .
- Dar a fost vina ta !
- Da, doar a mea, bine.
- Acum ce faci, te superi ?!
- Nu, sunt cea mai fericita.
- Esti ironica.
- Nu, sunt fericita.
- De ce ai fi ?!
- Pentru ca mi-am demonstrat mie inca o data ca oricate si orice ai face pentru o persoana, ea nu-ti va multumi si nu-ti va intoarce favorul; ca, chiar daca tu ai baga mana in foc pentru o persoana, aceea nu ar misca un deget pentru tine; ca oamenii sunt mizerabili si tot ei te aduc in pragul depresiei fara nici o remuscare..

" Voi fi mereu aici pentru tine ! "

” Voi fi mereu aici pentru tine ! ” . Spunea persoana care azi nici nu te mai saluta pe strada.
Si asa au luat sfarsit toate promisiunile voastre. Cat ai clipi, totul s-a spulberat sub ochii tai. Speri ca a fost doar una din zilele alea naspa, dar stim bine ca nu e asa.
Si iti e dor si doare.. dar el e deja departe, poate nici nu-i mai pasa, poate nici nu te mai cunoaste, poate te-a si uitat, poate nici nu i-a pasat vreodata..
V-ati promit marea cu sarea, vise si minuni, sperante-n transcendenta.. iar tu ti-ai pus sufletul pe tava pentru ce ?! pentru nimic..
Dar tu inca speri, si dupa cate v-ati facut unul altuia, tu inca mai ai puterea de a-l ierta daca se intoarce inapoi, inca mai ai puterea.. si stai, si te gandesti ” poate avem nevoie de un nou inceput ” .. si asa o luati iar de la capat…

Resemnare.

Mi-as dori sa merg undeva in inima padurii, desculta.
Sa descopar fiecare particula ascunsa, sa o simt.
M-as aseza undeva, in mijlcul ei, pe o stanca, si as privi totul de acolo, in detaliu, uitandu-ma la diverse lucruri, din alt unghi. As pune piciorul gol pe pamantul umed presarat cu roua, sa pot simti fiecare inghionteala a pamantului.
As ruga o veverita sa ma zgarie, oriunde. Mi-ar placea sa simt acea durere pe care o simte pamantul atunci cand este calcat in picioare de atatia pasi. Si nu, nu as regreta. Zgarietura m-ar trezi la realitate si as privi unele lucruri cu alti ochi.
As vrea sa am puterea sa dorm singura in inima padurii, o noapte, pe iarba proaspat atinsa de corpusculii padurii. As sta acolo fara nimic pe mine. Doar eu si natura. As sta chiar langa o caprioara.
Sa-mi simt asa, fiecare greseala si lucru prost gandit.
As fi implinita..

 

 

15 iunie 2013
Buna strainule,
Am decis sa-ti scriu din nou.
Sa stii ca inca nu am gasit acele doua brate care sa ma cuprinda usor atunci cand imi este frig sau frica; nu, inca nu.
Nu sunt suparata pe tine, sa nu crezi ca acesta este motivul pentru care nu iti mai scriu atat de des, doar ca atunci cand sunt fericita stii ca sunt egoista. Nu sunt preafericita, sunt mai mult trista si cred ca mi-ar face bine sa-ti scriu..
Nu sunt suparata pe nici un gest de-al tau, am invatat ca nu mereu trebuie sa platesc cu aceeasi moneda. Stii bine ca erau acele zile in care nu trecea o clipa fara sa vorbim, si-mi spuneai atunci cat de mult ma iubesti si ca nu m-ai lasa pentru nimic in lume.. acum esti doar un om din multimea aceea de oameni de care chiar un imi mai pasa. Ce rost ar mai avea sa-mi pese, dragostea a disparut de mult.. Acum, in timp ce citesti, poate ma vei contrazice in gand : ” inca te iubesc, dragostea nu a disparut ” .
Dar tu, copile, ce stii tu ce-i dragostea ? Iti repetam de atatea ori ” Nu renunti la cei pe care ii iubesti ” .. imi spuneai sa nu mai vorbesc prostii si-mi inchideai gura cu un pupic.
Te-am iubit, stii cum ? Ca un om nebun, nebun complet. Al dracu’ de mult daca vrei sa ma intelegi si sa-mi scuzi modul de exprimare..
Ti-am cladit un univers in jur si ti-am oferit sufletul meu pe tava, iar tu nu ai facut altceva decat sa dai cu piciorul a ceea ce era in jurul tau cladit de mine si sa fugi, sa nu lupti, sa reunti la ceea ce iubeai..
Poate acum am trecut peste, nu ma grabesc sa spun desi imi doresc sa cred asta.
Te rog doar sa iti reamintesti cu drag de mie, sa zambesti cand ma vezi. Sa nu iti para rau niciodata, te-am iubit. A fost iubire pe bune. Si sentimentele nu dispar asa de usor cum o fac oamenii..
                                                                                                        Cu drag,
                                                                                                              o straina care te-a iubit.

Neincrederile distrug o relatie.

Relatiile la distanta sunt dragute. Cine a spus ca nu exista relatie la distanta inseamna ca nu a trecut niciodata prin asa ceva, dar va spun eu ca exista.
Ai nevoie de incredere – care e indispensabila si inevitabila; mai exista acele seri in care te trantesti in pat cu capu-n perna si te gandesti si uneori plangi.. si tipi.. si ai nevoie.. si regreti.. si nu te mai poti opri din plans..
Mai sunt acele gelozii – care apar fie ca vrei sa nu. Atunci e un impas. Esti stresata, te agiti, te enervezi, tipi si ai nevoie sa vorbesti cu cineva dar nimeni nu are timp sa iti asculte povestea.
Esti asa te iritat incat esti dependent de orice mijloc de comunicare : telefon, inernet. Si comunicati asa totusi, o perioada. Iar mainile iti transpira de fiecare data cand incerci sa tastezi un mesaj, vocea iti tremura cand ii auzi glasul celui din coltul celalat al orasului, corpul iti tremura la vederea numelui acela pe ecran.
Incepi sa devi din ce in ce mai trista, nu mai ai rabdare – vrei ca un miracol sa se intampla chiar azi dar stim bine cu totii ca nu e asa, te enervezi usor – esti ca un vulcan.
Si apoi apare acel moment cand esti la capat de drum. Deci ori renunti la relatie, ori la distanta.
In cele mai multe cazuri, oamenii renunta la distanta pentru ca sunt niste fricosi; le este teama sa lupte; sa lupte pentru ei; pentru fericirea lor; pentru iubire. Asa sunt oamenii.

Doar visele, eu si marea.

   Acum mi-as dori doar sa fiu undeva la mare, singura doar cu visele mele. Tot ce mi-as putea dori mai mult.
Si indiferent de vreme, sa intru in mare si sa astept sa fiu izbita de cate-un val pentru a-mi aduce aminte unde si cat am gresit. As prefera ca apa sa fie rece, sa ma trezesc odata la realitate.
Apoi, as vrea sa ma plimb cu tenesii in mana pe nisipul firav, calcat in picioare de atatia pasi; sa-l simt cum mi se strecoara printre degete, amintindu-mi de fiecare durere provocata.
Dupa aceea, as sari din nou in mare cu tot cu haine. Totul ar fi rece si gol. Asa as simti fiecare atingere a marii care-mi mangaie fiecare particula a corpului; as cotrobai cu picioarele goale pe fundul marii, gandindu-ma la pasii pe care-i vad zi de zi in harmalaia infernului oras aglomerat.
Mi-as mai dori sa ma asez la o terasa pustie, sa-mi scot din ghiozdan o sticla cu apa si sa simt fiecare inghititura ca o lovitura pe propria-mi piele – pas cu pas, de parca acelea ar fi momentele care m-au construit…

Sunt om.

Da, intotdeauna am fost o persoana complicata.
- spun ceva, iar dupa doua clipe neg acel lucru;
- imi dezvalui sentimentele, apoi regret si rezlizez ca nu a fost o idee tocmai buna;
- sar in sus de bucurie, iar in cateva clipe-mi pica cerul in cap cand realizez cate am gresit;
- spun ca fac ceva, iar apoi realizez ca a fost o idee asa de proasta ca am spus * da * si nu mai stiu cum sa repar ceea ce am spus;
- sunt prietenoasa, iar dupa cateva secunde devin iritanta;
- mananc ceva, iar in cateva clipe arunc totul si-mi amintesc de greselile din trecut;
Intotdeauna am fost asa, si da, imi pare foarte rau, dar nu imi pare rau pentru mine, ci pentru persoanele din jurul meu, le ranesc. Nu le merit !
Dar sunt om…

De ce oamenii se schimba ? De ce ? Ii cunosti, te lipesti de ei iar apoi dispar sau nu mai sunt aceiasi de la inceput. De ce ? De ce nu pot fii asa cum ii cunosti pena la capat ? Chiar nu inteleg. Ce rezolvi daca vi la mine, ma faci sa ma lipesc de tine, te indragesc si apoi vi si-mi vorbesti de parca nu ne-am fi vazut niciodata, de parca e firesc sa te schimbi. Poate e firesc, dar nu si normal , ce rezolvi ? Hai frate.. un singur lucru am invatat de-aici, nimic nu e pentru totdeauna, oamenii se schimba, fumul se risipeste iar cafeaua se raceste..