Durere prematura.

(c) Fugeam fara oprire spre abisul intunecat al temerilor mele; nu-mi pasa de nimeni si voiam sa uit ce-am fost; procesul de uitare se derula incetisor dar era pe cale sa functioneze, cand o mana calduta ma apuca de incheietura si ma trage inapoi.
- De ce fugi mereu de problemele tale?
L-am privit fix si am vrut sa ma smucesc dar ma tinea strans.
- Eu sunt problema!
- Iar eu sunt rezolvarea, ce faci?
- Tu esti doar inrautatirea situatiei!
- Iubirea e problema..
- Iubirea e problema!
- Iubirea insasi tine loc de orice prin ea insasi, in iubire nimic nu e degeaba!
- Vreau sa plec, da-mi drumul!
- Crezi ca fuga e solutia?
- Singura care mi-a mai ramas.
- Cedezi destul de usor.
 L-am impins cu brutalitate in piept si a ramas nemiscat.
- Tu imi vorbesti mie de iubire si de fuga!? Tu cel care iti bati joc si ramai doar pentru a mai imparti niste iluzii?
- Ei sunt problema, ai dreptate..
- Nu ma incalzeste cu nimic ca-mi dai dreptate.
- Vreau sa fiu alaturi de tine!
- Am vrut sa fi alaturi de mine cand am aflam pe barna in timpul cutremurului, nu acum cand hinaresc in abis cautand solutii.
- Acum pari defapt a fi la mijloc.
- Acum poti sa te opresti dina mai face pe grijuliul cu mine, m-am saturat sa te prefaci ca-ti pasa!
- Dar imi pasa!
- Te rog lasa-ma sa..
Am simtit cum buzele lui moi si fierbinti se apasa cu brutalitate peste cele reci si uscate ale mele. Am ramas imbibati in dorinta si iubire formand un tablou, reflectand toate anotimpurile iubirii.
 Cand faci pact cu demonul, esti alui pana la sfarsitul veacului.
 Si asa am ramas contopindu-ne, ani de-a randul, soarele si luna intr-un tablou perfect pictat de cel mai bun artist. In si iang, x si y, apa si focul, demonul si... insusi subalternul sau.
 Tablou perfect, asezat pe peretele cerului, reflectand iubiri nespuse, ganduri nerostite, indoieli, tristeti si rani adanci.