Sperante desarte.

(c) Mereu m-am intrebat daca ii este frica cuiva sa ma piarda. Nu m-as arunca in fata masinii, nu as fugi de acasa si nici nu m-as arunca dupa bloc. Nu as face nici un gest care sa invinovateasca pe cineva, doar sunt intrigata daca disparitia mea ar intrista pe cineva, daca mi-ar duce cineva cu adevarat dorul pentru simplul fapt ca am fost o fiica buna, o prietena buna sau un simplu om placut, nu pentru ca acum vinovatia se va abate peste cunoscuti. Mi-ar placea sa stiu ca intr-un colt al pamantului, cat mai aproape sau cat mai departe, cuiva ii pasa de mine si ii e frica sa ma piarda. Mi-ar placea sa stiu ca ii pasa cuiva cu adevarat..