5 mai si un el.

5. Inca ne leaga un 5, un 5 amarat. Un 5 pagubas, stii, atunci bucata de asfalt care ne unea s-a spart in doua si a plutit pe valurile vietii, fiecare bucata pe alt drum. Eram disperata, vroiam sa urlu, sa tip, dar stiam ca nu ma vei mai auzi, te indepartai usor zambind si imi faceai cu mana. Sigur ca am simtit nepasare atunci, mi-ai turnat in cap cuvinte grele. Ne mai lega si un 3. Ceva gen 3 luni de stat lipiti, comunicat non-stop si dor nemarginit.
Dar 5 a fost fatal. Mi-ai reprosat la despartire ca nu te-am iubit asa cum te-ai fi asteptat, ca nu am fost persoana pe care o credeai.. si nu ne-au trebuit prea multe motive sa fugim unul de altul, unul si bun si a fost indeajuns. Increderea nu a fost niciodata un motiv, increderea mereu a fost de partea noastra. A fost motivul care nu multa lume il stie si multi pretind ca il stiu.
De ce a trebuit sa ne ranim si mai rau la despartire ?
Asa ai vrut tu ? Asa te-ai simtit mai bine ? Acum poti fi mult mai fericit ?
Nu ma astept sa imi raspunzi, acum chiar nu mai e nevoie sa-mi explici de ce s-au intmaplat toate acestea, probabil cu timpul voi intalni in cale multe raspunsuri la diverse intrebari.
Imi poti promite macar ca atunci cand imi vei auzi numele te vei gandi cu drag la mine ?
La fata aia prostuta care nu putea sa fie suparata pe tine, fata aia prostuta care se intrista cand nu erai online, fata aia prostuta care tremura cand o salutai, fata aia prostuta care zambea cand vorbeati, fata aia prostuta care te astepta ore insir doar sa vorbiti, fata aia prostuta care a facut eforturi sa nu-si arate tristetea din ochi din cauza distantei, desi o invaluia de fiecare data cand vedea sau auzea numele tau, fata aia prostuta care te-a iubit neconditionat.. promite-mi ca nu o vei uita pe fata aia, promite-mi ca numele ei te va face sa zambesti cand il auzi..