Sperante desarte.

Nu pot sa scriu la nesfarsit despre o iubire pierduta. Tie nu iti pasa iar eu imi intind prea mult sufletul. Pot doar sa nu te uit si sa sper ca si tu vei face la fel. Pot doar sa sper ca intr-o zi ne vom revedea intamplator si vom zambi. Pot doar sa sper ca intr-o zi cand vom fi amandoi online ne vom face curaj sa vorbim deschis, ca intre prieteni.
Doar sper.
Doar sper sa recitesti mereu randurile mele si sa iti inchipui ca niciodata nu m-am oprit din a scrie despre tine. Nu pot inota printre suspine la nesfarsit. O parte din mine inca a ramas langa tine, nu te teme nu vei fi singur niciodata, cealalta parte insa tanjeste dupa tot. Nu voi enumera aici acele lucrurui pentru ca mi-ar lua mult timp si cred ca m-am plans indeajuns.
Voi fugi de mine intr-o zi si ma voi preface ca nu doare. Poate te voi lua cu mine sa ne reamintim de vremea cand ne-am iubit, dar nu iti garantez. Sunt nehotarata.
Deja mi-am schimbat parerea. Am in jurul meu oameni perfecti care ma invelesc cu dragoste si ma hranesc cu vise si gingasie, imi va parea enorm de rau daca as lasa acesti oameni balta.
I-am dezamagit pe toti pana acum, dar nu mi-ar fi mie bine fara ei. Probabil nici lor fara mine. Mai sunt inca persoane care ma iubesc, si chiar nu stiu ce iubesc la mine, am sufletul gol, sau poate nu mai am deloc dar le voi sta alaturi pentru tot ceea ce au facut si inca fac pentru mine..