Aș putea trăi în trecut la nesfârșit fară să-mi doresc altceva.

Am cautat sa fug, sa uit dar in zadara; acei 2 ochi caprui m-au urmarit peste tot, la fiecare pas; m-am simtit amenintata dar m-au calauzit la fiecare pas; m-am simtit in pericol cu ei acolo dar imi inspirau putina blandete.
Am sperat ca e in imaginatia mea si am adormit; cand m-am trezit ochii aceia erau tot acolo. Am tipat iar inima-mi batea sa-mi sara din piept; sangele imi fugea prin vene mai ca voia sa tasneasca afara.
Era un om palid, zambetul lui si ochii imi trimiteau senzatia ca in spatele tuturor, omul ala palid e ranit.
- Esti ranit asa-i ?
Ce stupida am fost, era clar ca-i ranit.
A dat aprobator din cap incercand sa zambeasca.
Atunci mi-a nazarit in minte motivul. Eu eram motivul tristetii lui.
Eu l-am iubit si tot eu l-am ranit.
Eu l-am facut sa planga si tot eu i-am sters lacrimile.
El ma iubit, imbratisat sarutat. El mi-a vorbit, ma ascultat, sfatuit, ingrijit. El mi-a oferit totul asteptand de la mine acelasi lucru.
Eu n-am fost in stare sa-mi calc pe orgoliu pentru el.
Eu doar am facut sacrificii care nu tineau in mare parte de orgoliu. Am facut sacrifiul care a definitivat soarta noastra.
Mi-a dat senzatia ca e bine, mi-a dat motive sa o fac si sa o fac fara regrete.
Mi-a inspirat incredere in acele momente in care-l iubeam nebuneste si eram in stare sa daram muntii doar pentru el.
Apoi s-a plictisit sa iubeasca un om complicat ca mine. Mi-a dat ‘ verdictul ‘ . Ne-am luat adio in cel mai urat mod posibil. Mi-a aruncat reprosuri grele la despartire, ma uitat, ma inlocuit.
L-am ranit, ma iertat. Ma ranit, nu s-a iertat. A avut o teama imensa, ii era teama sa lupte pentru ceea ce iubea. Asa a decis ca e mai usor; sa plece, sa lase totul in urma, sa uite, sa inlocuiasca, decat sa lupte.
Acum, cu urme de vinovatie pe trup a revenit la mine cu gandul de a nu-mi mai da drumul niciodata.
Vreau sa-l uit, nu-l mai vreau in viata mea.
S-a lipit de mine ca timbrul de scrisoare si nu vrea sa mai plece. E hotarat sa repare totul si sa-mi ingrijeasca ranile.
Eu azi sunt slaba, eu azi il accept pentru ca imi e asa o sila sa-i vorbesc, sa-i reprosesc o mie si una de chestii, sa-l ranesc si mai rau decat am facuto deja, sa-l alung. Azi sunt mai slaba ca oricand si-l las sa faca ce vrea din mine.