Nu stiu de ce il iubesc. Dar il iubesc pentru tot ce face pentru
mine, pentru tot ce ma face sa simt cand sunt cu el, pentru toate datile
in care ii era teama sa nu ma piarda, pentru toate cuvintele pe care mi
le spune. Il iubesc si l-as iubi pana la ultima rasuflare. Sunt
constienta ca nu i-am oferit TOTUL, sunt constienta ca i-am raspuns sec
in unele momente, sunt constienta ca nu am fost in stare sa ma bucur de
anumite gesturi care intr-un final au contat cel mai mult. Sunt
constienta de absolut tot. Stiu si ca nu sunt acel om perfect, pe care
oricine si l-ar dori. Il iubesc si il iubesc al naibi’ de mult. Nu
intotdeauna i-am aratat iubire de teama sa nu-l sufoc cu dragostea mea,
dar am simtit intotdeauna iubirea care plutea printre noi cand eram unul
langa altul. Imi face placere sa-i aud vocea, sa-i multumesc ca ma
accepta cu tot cu tampeniile mele, sa-l tachinez. EL e placerea mea
vinovata. E pansamentul meu pentru suflet, ma hraneste cu iubire si azi
si maine si mereu.
As tipa oriunde as merge : IL IUBESC DOMN’LE !
As sta privindu-l ore intregi si tot nu m-as satura. L-as imbratisa si
nu i-as mai da drumul niciodata. L-as saruta in fiecare clipa. L-as iubi
pana cand voi fi sleita de puteri, pana cand buzele mele se vor usca si
deabia as mai putea vorbi. L-as iubi pana in ultima clipa.
26.08.2013
31.08.2013

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu