Si nu ma refer fizic, ci psihic.
E total aiurea cand observi cat de repede dispar toate. Si doare al naibi’ de tare cand simti ca esti legat de un stalp cu lanturi si nu poti face absolut nimic. Poti doar sa privesti si sa urli.
Oamenii din jur sunt de vina, ei fac ca totul sa treaca ca o briza rece in toiul verii, undeva la mare.
Doare si iar doare si nu poti sa faci nimic. Poti doar sa te inchizi in camera si sa iti dai drumul la plans. A fost indeajuns o zi intreaga sa te prefaci ca esti vesela si ca nu ai nimic impotriva cu schimbare, a fost indeajuns sa primesti o intrebare demoralizanta si sa trebuiasca sa incepi sa razi.. acum esti singur, descarca-te.
Nu te va ajuta cu nimic, poti fi doar putin mai liber. Insa nu cu mult, ar fi imposibili.
Societatea te demoralizeaza iar oamenii care traiesc in ea nu sunt uniti. Sunt uniti poate doar impotriva raului.
Esti singurul care inca mai crede in bine si spera ca intr-o zi totul va fi ok.
Incerci sa lasi lumea umpic mai buna decat ai gasito.
Perfect de imperfect.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu