In acea zi purta o rochie din dantela alba, care i se mula perfect pe corp; ii venea pana la glezne; niste pantofiori cu toc cui, din lac de un alb imaculat ii acopereau talpile si o parte din glezna; parul ei ondulat, castaniu si-l purta pe spate; sanii ei ieseau in evidenta, aratau ca doua mingi de handbal; buzele ei carnoaso imi inspirau teama si nu pot sa-mi explic de ce; parfumul ei de neinlocuit ma atragea intotdeuna.
Avea o privire palida, ochii ei erau umezi.
Am vorbit din picioare. Mi-a aruncat o privire adanca care mi-a ajuns pana-n maduva oaselor, apoi buzele ei s-au arcuit si au inceput sa lege cuvinte.
- Imi pare rau ca te-am ranit si pe tine; iti spun sincer ca nu-mi doream sa plangi si tu odata cu mine. Azi nu te-am chemat aici sa ma scuz in cel mai penibil mod. Te-am chemat pentru ca mi-a fost dor de tine si dorul ala urla in mine. Nu am crezut ca-mi voi calca pe orgoliu sa te invit pe strada in care ne-am furat priviri prima data, dar am simtit nevoia ca meriti macar atat. Mi-a fost dor sa-ti impreunezi mainile in jurul taliei mele, mi-a fost dor sa ma privesti in ochi si sa-mi zambesti, mi-a fost dor sa te joci in parul meu, mi-a fost dor sa-ti incalzesc mainile impreunandu-le cu ale mele, mi-a fost dor sa-ti sar in brate, mi-a fost dor sa-ti vorbesc, mi-a fost dor sa-ti aud glasul, mi-a fost dor de absolut tot ce tine de tine. Tii minte tricoul ala ? Da, acel tricou pe care-l strang mereu la piept sa ma consolez atunci cand am cea mai mare nevoie de tine dar tu nu poti sa fi langa mine. L-am pastrat si il voi pastra precum o piesa de muzeu. Miroase a tine inca. E mirosul ala incepator-dulceag pe care l-as recunoste dintr-o mie. Mi-e teama cand il vad in sifonier, frumos impachetat; mi-e o teama placuta sa-l ating; imi e ca odata ce pun mana pe el din nou, o sa imi fie greu sa-l mai las. Sa stii ca imi pare rau ca nu pot sa fiu langa tine cand ai cea mai mare nevoie de mine, mi-a facut asa de bine ca te-am revazut, pe bune. Iti promit solemn ca ne vom revedea curand; iti voi scrie pe cat de des posibil. Te iubesc.

Am simtit ca are nevoie de o imbratisare asa ca i-am oferito. Mi-a fost teama sa-i ofer aceasta imbratisare si chiar nu imi doream asta. Nu din orgoliu sau alte chestii stupide. Ci pentru ca imi va fi cam prea greu sa-i mai dau drumul. O iubesc asa de mult si as iubi la ea orice particica in orice stadiu s-ar afla ea. Toti oamenii au defecte si sincer nu imi pasa de defectele ei; in ochii mei e perfecta si asa va ramane intotdeauna.