Sunt complicata.

Am simtit sfarsitul cu mult inainte sa inceapa. Am simtit cum intr-o zi ma vei respinge si vei uita de noi. Am simtit cum intr-o clipa as putea spune ceva gresit si totul se destrama.
Imi pare rau ca nu am avut puterea necesara sa-mi calc orgoliul in picioare de dragul tau;
Imi pare rau ca mi-a fost teama de tine la inceput; a fost o teama placuta, nu-ti face griji. Imi era doar teama sa nu te ranesc, nu si pe tine.
Pana in acel moment, tot ce-am iubit am ranit. Nu stiu sa iubesc, nu sunt in stare sa ma atasez de cineva, nu stiu sa apreciez iubirea care mi se ofera pana nu o pierd.
Mi-am propus sa-ti ofer TOTUL.
Ti-am daruit mai mult decat am putut; am calcat peste avertizarile oamenilor din jur cum ca tu intr-un final apropiat  ma vei rani mai mult decat au facuto altii.
Si ce crezi ? Crezi ca mi-a pasat vreo clipa ?
Nu, nici macar o clipa.
Mi-am impus ca tu esti diferit si ca ne vom aminti peste ani si ani prima discutie, prima intalnire, primul sarut, prima imbratisare, primul ‘ te iubesc ‘ . Dar nu, tie ti-au placut din totdeauna lucrurile complicate; chiar si pe cele simple ti-a placut sa le complici.
Ei bine, iti place unde am ajuns ?
Cum unde ? Eu te urasc mai mult decat te-am iubit iar tu… tu nici nu cred ca-ti mai aduci aminte de mine.
Iarta-ma ca nu am fost ce ti-ai dorit.
- For C. -