Si indiferent de vreme, sa intru in mare si sa astept sa fiu izbita de cate-un val pentru a-mi aduce aminte unde si cat am gresit. As prefera ca apa sa fie rece, sa ma trezesc odata la realitate.
Apoi, as vrea sa ma plimb cu tenesii in mana pe nisipul firav, calcat in picioare de atatia pasi; sa-l simt cum mi se strecoara printre degete, amintindu-mi de fiecare durere provocata.
Dupa aceea, as sari din nou in mare cu tot cu haine. Totul ar fi rece si gol. Asa as simti fiecare atingere a marii care-mi mangaie fiecare particula a corpului; as cotrobai cu picioarele goale pe fundul marii, gandindu-ma la pasii pe care-i vad zi de zi in harmalaia infernului oras aglomerat.
Mi-as mai dori sa ma asez la o terasa pustie, sa-mi scot din ghiozdan o sticla cu apa si sa simt fiecare inghititura ca o lovitura pe propria-mi piele – pas cu pas, de parca acelea ar fi momentele care m-au construit…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu