Resemnare.

Mi-as dori sa merg undeva in inima padurii, desculta.
Sa descopar fiecare particula ascunsa, sa o simt.
M-as aseza undeva, in mijlcul ei, pe o stanca, si as privi totul de acolo, in detaliu, uitandu-ma la diverse lucruri, din alt unghi. As pune piciorul gol pe pamantul umed presarat cu roua, sa pot simti fiecare inghionteala a pamantului.
As ruga o veverita sa ma zgarie, oriunde. Mi-ar placea sa simt acea durere pe care o simte pamantul atunci cand este calcat in picioare de atatia pasi. Si nu, nu as regreta. Zgarietura m-ar trezi la realitate si as privi unele lucruri cu alti ochi.
As vrea sa am puterea sa dorm singura in inima padurii, o noapte, pe iarba proaspat atinsa de corpusculii padurii. As sta acolo fara nimic pe mine. Doar eu si natura. As sta chiar langa o caprioara.
Sa-mi simt asa, fiecare greseala si lucru prost gandit.
As fi implinita..