Azi nu, nu te mai iert...

Cand, poate, nu o sa mai fiu, sa nu-mi duci lipsa, te rog. Astfel voi plange, mai mult mort decat viu.
Am fost mereu langa tine cand ai avut nevoie, niciodata nu am spus ” nu ” cererilor tale de ajutor, niciodata nu am spus ” azi nu, nu te mai iert ” , intotdeauna am fost persoana care desena numele tau pe orice, ti-am oferit sufletul meu pe tava cand tristetea ti se potrivea ca o manusa, ti-am adus zambete la borcan si ti-am furat amaraciunea, ti-am gadilat corzile sufletului in momentele de cumpana cumplita, te-am purtat in spate mii de ceasuri. Totul pentru tine. Ti-am respectat sufletul, pe tine, fericirea ta – dreptul la ea.
Am riscat totul pentru tine, mi-am riscat fericirea, mi-am riscat zambetele, m-am riscat pe mine. Si cu toate astea m-ai uitat asa de usor.. acum nu mai e nevoie sa-ti aduci aminte de mine, am trecut si eu peste, sau cel putin imi place sa cred asta..
Sa nu plangi, nu ma va ajuta cu nimic. Sa nu imi reprosezi nimic, sa nu-mi oferi nimic. Tot ce am nevoie e sa fi acolo, sau cel putin incerc sa sper ca vei fi.. te iubesc.